domeniu

domeniu
DOMÉNIU, domenii, s.n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societăţii medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei ştiinţe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (mat.) Mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafaţă, în spaţiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulţime şi prin faptul că oricare pereche de puncte din mulţime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulţime. 4. (fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din fr. domaine. cf. lat. d o m i n i u m .
Trimis de LauraGellner, 29.09.2008. Sursa: DEX '98

DOMÉNIU s. 1. v. moşie. 2. v. branşă. 3. sector, (fig.) teren. (-ul artei, al ştiinţei.) 4. arie, compartiment, sector, sferă. (domeniu de aplicare.) 5. cadru, cerc, câmp, sector, sferă, tărâm, zonă. (domeniu de preocupări.) 6. resort, sector, serviciu. (În -ul public s-au făcut mari progrese.) 7. v. mulţime.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

doméniu s. n. [-niu pron. -niu], art. doméniul; pl. doménii, art. doméniile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DOMÉNI//U domeniui n. 1) (în evul mediu, în Europa apuseană) Proprietate funciară feudală; moşie foarte mare; latifundiu. 2) Sferă de activitate (socială, economică, ştiinţifică, culturală). domeniu ştiinţific. 3) Loc de răspândire a anumitor fenomene, activităţi; arie. [Sil. -me-niu] /<fr. demaine
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DOMÉNIU, doménii, s.m. 3. (mat.) domeniu ♦ Domeniu integral = inel (6), în care operaţia de înmulţire este comutativă, care conţine un element neutru faţă de operaţia de înmulţire şi în care nu există nici o pereche de elemente nenule al căror produs să fie nul. ♢ Mulţimea numerelor întregi faţă de operaţiile de adunare şi înmulţire formează un domeniu integral. [MW]
Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: Neoficial

DOMÉNIU s.n. 1. Bunuri imobiliare (pământ, construcţii etc.) aparţinând unui stat, unui suveran sau unui moşier. 2. Sector al unei arte, al unei ştiinţe, al unei activităţi etc. 3. (mat.) Porţiune delimitată pe o curbă, o suprafaţă sau într-un spaţiu. [pron. -niu. / < lat. dominium, cf. fr. domaine, it. dominio].
Trimis de LauraGellner, 26.11.2007. Sursa: DN

DOMÉNIU s. n. 1. bunuri imobiliare (pământ, construcţii etc.) aparţinând unui stat, unui suveran sau unui moşier. 2. sector al unei arte, ştiinţe, activităţi. 3. (mat.) mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafaţă sau un spaţiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulţime, iar oricare pereche de puncte din mulţime se poate uni într-o curbă cuprinsă în acea mulţime. 4. interval de valori pentru un instrument de măsură. (< fr. domaine, lat. dominium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • doméniu — s. n. [ niu pron. nìu], art. doméniul; pl. doménii, art. doméniile (sil. ni i ) …   Romanian orthography

  • sector — SECTÓR, sectoare, s.n. 1. (mat.) Porţiune dintr un plan limitată de două drepte concurente şi de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte; mulţimea punctelor din interiorul unei sfere, situată în interiorul conului având ca bază un cerc… …   Dicționar Român

  • expert — EXPÉRT, Ă, experţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoştinţe temeinice într un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ spec. Persoană competentă într un anumit domeniu, numită de un organ de stat… …   Dicționar Român

  • domenial — DOMENIÁL, Ă, domeniali, e, adj. (Rar) Care aparţine unui domeniu (1), privitor la un domeniu. [pr.: ni al] – Din fr. domanial (după domeniu). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  domeniál adj. m. (sil. ni al), pl. domeniáli; f …   Dicționar Român

  • resort — RESÓRT1, resoarte, s.n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ♢ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicţie intră o problemă şi care are competenţa de a o rezolva. ♢ expr. A fi de resortul cuiva = a… …   Dicționar Român

  • sferă — SFÉRĂ, sfere, s.f. 1. Suprafaţă constituită de locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafaţă. ♦ Obiect care are aproximativ această formă. ♦ (Rar) Glob… …   Dicționar Român

  • compartiment — COMPARTIMÉNT, compartimente, s.n. 1. Despărţitură într un vagon de cale ferată, într o încăpere mai mare, într un dulap, într o cutie etc. ♦ Diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într o …   Dicționar Român

  • enciclopedie — ENCICLOPEDÍE, enciclopedii, s.f. 1. Tip de lucrare lexicografică de proporţii diferite care tratează sistematic termeni de bază (nume comune şi proprii), noţiuni din toate domeniile sau dintr un anumit domeniu de cunoştinţe, fie în ordine… …   Dicționar Român

  • maestru — MAÉSTRU, Ă, maeştri, stre, s.m. şi f. 1. Persoană care a adus contribuţii (deosebit de) valoroase într un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, şef al unei şcoli, creator al unui curent etc. ♢ Concert maestru… …   Dicționar Român

  • revoluţionar — REVOLUŢIONÁR, Ă, revoluţionari, e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care ţine de revoluţie, care este în legătură cu revoluţia, care aderă la revoluţie sau propagă revoluţia. ♦ fig. Care produce o transformare radicală într un anumit domeniu; înnoitor,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”