- compartiment
- COMPARTIMÉNT, compartimente, s.n. 1. Despărţitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. ♦ Diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituţie etc. – Din fr. compartiment.Trimis de LauraGellner, 29.11.2005. Sursa: DEX '98COMPARTIMÉNT s. 1. căsuţă, despărţire, despărţitură, (înv.) despărţământ, (franţuzism înv.) cază. (Un compartiment într-un sertar.) 2. (înv.) cupeu. (compartiment într-un vagon de cale ferată.) 3. v. domeniu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecompartimént s. n., pl. compartiménteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOMPARTIMÉNT compartimente n. 1) Cabină într-un vagon de cale ferată având banchete pentru mai multe persoane; cupeu. 2) Diviziune dintr-o încăpere sau dintr-o mobilă. 3) Domeniu de activitate; sector. 4) Porţiune a unei lucrări scrise; parte. /<fr. compartimentTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMPARTIMÉNT s.n. 1. Parte dintr-un spaţiu împărţit în mai multe subunităţi, separată cu pereţi despărţitori etc.; despărţitură. ♦ Diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate). [pl. -te. / cf. fr. compartiment, it. compartimento].Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DNCOMPARTIMÉNT s. n. 1. încăpere dintr-un spaţiu împărţit în mai multe subunităţi, separată cu pereţi despărţitori etc. ♢ diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane. 2. sferă, sector, domeniu (de activitate). (< fr. compartiment)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.