- miorlăi
- MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. intranz. şi refl. fig. (depr.) A vorbi, a plânge cu glas subţire şi tânguitor; a (se) smiorcăi. [var.: (reg.) mierlăi, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MIORLĂÍ vb. v. mieuna.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMIORLĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, smiorcăi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemiorlăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiáTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MIORLĂÍ miórlăi intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, trăgând repetat şi zgomotos aerul pe nas; a se smiorcăi; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subţire şi tânguitor. /Din miorlauTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE MIORLĂÍ mă miórlăi intranz. fam. (despre persoane) A vorbi întruna despre neplăcerile proprii, căutând să trezească milă. /Din miorlauTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.