miorlăi

miorlăi
MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. intranz. şi refl. fig. (depr.) A vorbi, a plânge cu glas subţire şi tânguitor; a (se) smiorcăi. [var.: (reg.) mierlăi, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MIORLĂÍ vb. v. mieuna.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MIORLĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, smiorcăi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

miorlăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A MIORLĂÍ miórlăi intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, trăgând repetat şi zgomotos aerul pe nas; a se smiorcăi; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subţire şi tânguitor. /Din miorlau
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE MIORLĂÍ mă miórlăi intranz. fam. (despre persoane) A vorbi întruna despre neplăcerile proprii, căutând să trezească milă. /Din miorlau
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • miorlâi — MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • miorlăit — MIORLĂÍT1, miorlăituri, s.n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ fig. (depr.) Plâns subţire şi tânguitor. – v. miorlăi. Trimis de… …   Dicționar Român

  • mieuna — MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr: mie u . – var.: mioní vb. IV] – Din miau. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIEUNÁ vb. a miorlăi,… …   Dicționar Român

  • miorlăitor — MIORLĂITÓR, OÁRE, miorlăitori, oare, adj. Miorlăit2. [pr.: lă i . – var.: (reg.) mierlăitór, oáre adj.] – Miorlăi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIORLĂITÓR adj …   Dicționar Român

  • smârc — SMÂRC, smârcuri, s.n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetaţie); ochi de apă pe un teren mlăştinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat şi primejdios, de unde îşi trage marea izvoarele. 2. (reg.) Unealtă primitivă făcută dintr o tigvă, care… …   Dicționar Român

  • miau — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ♢ expr. (Substantivat; fam.) A i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  MIAU… …   Dicționar Român

  • mierlăi — MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • miorc — interj. Cuvânt care imită orăcăitul broaştelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98  MIORC interj. oac!, (reg.) orac! (Broasca face: miorc!) Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • miorcăi — MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre broaşte) A orăcăi. 2. intranz. şi refl. fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [prez. ind. şi: miórcăi] – Miorc + suf. ăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • miorlăială — MIORLĂIÁLĂ, miorlăieli, s.f. Miorlăit1. ♦ fig. Plâns, vorbire afectată; cântare nearmonioasă. [pr.: lă ia ] – Miorlăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIORLĂIÁLĂ s. v. mieunat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”