miorlăitor

miorlăitor: MIORLĂITÓR, -OÁRE, miorlăitori, -oare, adj. Miorlăit². [pr.: -lă-i-. – var.: (reg.) mierlăitór, -oáre adj.] – Miorlăi + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MIORLĂITÓR adj. v. plângăreţ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

miorlăitór adj. m. (sil. -lă-i-), pl. miorlăitóri; f. sg. şi pl. miorlăitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MIORLĂIT//ÓR miorlăitoroáre (miorlăitoróri, miorlăitoroáre) Care miorlăie; care produce miorlăituri. Glas miorlăitor. /a miorlăi + suf. miorlăitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

mierlăitor — MIERLĂITÓR, OÁRE adj. v. miorlăitor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
miorc — interj. Cuvânt care imită orăcăitul broaştelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 MIORC interj. oac!, (reg.) orac! (Broasca face: miorc!) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
miorlăit — MIORLĂÍT1, miorlăituri, s.n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ fig. (depr.) Plâns subţire şi tânguitor. – v. miorlăi. Trimis de… … Dicționar Român
plângăreţ — PLÂNGĂRÉŢ, EÁŢĂ, plângăreţi, e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge uşor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparţine unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios;… … Dicționar Român
smiorcăit — SMIORCĂIT1 s.n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit1. – v. smiorcăi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMIORCĂÍT2, Ă, smiorcăiţi, te, adj. Plângăreţ,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias