plângăreţ

plângăreţ
PLÂNGĂRÉŢ, -EÁŢĂ, plângăreţi, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge uşor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparţine unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns2. – Plânge + suf. -ăreţ.
Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98

Plângăreţ ≠ râzitor
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PLÂNGĂRÉŢ adj. 1. v. plângăcios. 2. miorlăit, miorlăitor, smiorcăit. (Femeie în toată legea şi e atât de plângăreţeaţă.) 3. v. tânguitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

plângăréţ adj. m., pl. plângăréţi; f. sg. plângăreáţă, pl. plângăréţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PLÂNGĂR//ÉŢ plângăreţeáţă (plângăreţéţi, plângăreţéţe) 1) Care plânge uşor; gata oricând să plângă. 2) Care se plânge întruna; plângător. 3) (despre sunete, glasuri, tonuri, melodii) Care este plin de durere, de jale; plângător; jalnic; tânguitor. /a (se) plânge + suf. plângăreţăreţ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • plângăcios — PLÂNGĂCIÓS, OÁSĂ, plângăcioşi, oase, adj. Plângăreţ. – Plânge + suf. ăcios. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98  PLÂNGĂCIÓS adj. plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ, (rar) plângaci, văităreţ, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil… …   Dicționar Român

  • plângător — PLÂNGĂTÓR, OÁRE, plângători, oare, adj. 1. Care plânge; plângăreţ (1). ♦ (Substantivat, f.; reg.) Bocitoare. 2. Plângăreţ (2). ♦ (Despre sălcii, p. ext. despre alţi arbori) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. – Plânge + suf. ător. Trimis de… …   Dicționar Român

  • smiorcăit — SMIORCĂIT1 s.n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit1. – v. smiorcăi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SMIORCĂÍT2, Ă, smiorcăiţi, te, adj. Plângăreţ,… …   Dicționar Român

  • dolent — dolént adj. m., pl. dolénţi; f. sg. doléntă, pl. dolénte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DOLÉNT, Ă adj. (Rar) Plângăreţ; tânguitor, trist, jalnic. [cf …   Dicționar Român

  • larmoaiant — LARMOAIÁNT, Ă adj. (Franţuzism) Care produce lacrimi; plângăreţ. [pron. moa iant. / < fr. larmoyant]. Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DN  LARMOAIÁNT, Ă adj. care produce lacrimi; plângăreţ. (< fr. larmoyant) Trimis de raduborza …   Dicționar Român

  • miorlăit — MIORLĂÍT1, miorlăituri, s.n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ fig. (depr.) Plâns subţire şi tânguitor. – v. miorlăi. Trimis de… …   Dicționar Român

  • bâzâit — BÂZÂÍT s.n. Bâzâială. – v. bâzâi. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  BÂZÂÍT adj. v. plângăcios, plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  BÂZÂÍT s. bâzâială, bâzâire, bâzâitură, zbârnâială …   Dicționar Român

  • cverulent — cverulént adj. m., pl. cverulénţi; f. sg. cveruléntă, pl. cverulénte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CVERULÉNT, Ă adj., s. m. f …   Dicționar Român

  • milogit — MILOGÍT, Ă, milogiţi, te, adj. (Rar; despre voce, grai) Plângător, plângăreţ. – v. milogi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MILOGÍT s. cerşeală, cerşetorie, cerşit, milogeală, (rar) cerşetorit, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.)… …   Dicționar Român

  • miorlăitor — MIORLĂITÓR, OÁRE, miorlăitori, oare, adj. Miorlăit2. [pr.: lă i . – var.: (reg.) mierlăitór, oáre adj.] – Miorlăi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIORLĂITÓR adj …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”