plângător

plângător
PLÂNGĂTÓR, -OÁRE, plângători, -oare, adj. 1. Care plânge; plângăreţ (1). ♦ (Substantivat, f.; reg.) Bocitoare. 2. Plângăreţ (2). ♦ (Despre sălcii, p. ext. despre alţi arbori) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. – Plânge + suf. -ător.
Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98

PLÂNGĂTÓR adj. v. tânguitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

plângătór adj. m., pl. plângătóri; f. sg. şi pl. plângătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

sálcie plângătoáre s. f. + adj.
Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

PLÂNGĂT//ÓR plângătoroáre (plângătoróri, plângătoroáre) 1) v. PLÂNGĂREŢ. 2) (despre sălcii) Care are ramuri lungi lăsate în jos. /a (se) plânge + suf. plângătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • plângăreţ — PLÂNGĂRÉŢ, EÁŢĂ, plângăreţi, e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge uşor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparţine unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios;… …   Dicționar Român

  • tânguitor — TÂNGUITÓR, OÁRE, tânguitori, oare, adj. (Despre sunete, glasuri etc.) Care se tânguieşte; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios. ♦ Trist. [pr.: gu i ] – Tângui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÂNGUITÓR adj. 1 …   Dicționar Român

  • jelitor — JELITÓR, OÁRE, jelitori, oare adj. Care (se) jeleşte; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  JELITÓR adj. v. jalnic, sfâşietor, tânguios, tânguitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • jălalnic — jălálnic, jălálnică, adj. (înv.) jalnic, cu glas plângător. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • milogit — MILOGÍT, Ă, milogiţi, te, adj. (Rar; despre voce, grai) Plângător, plângăreţ. – v. milogi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MILOGÍT s. cerşeală, cerşetorie, cerşit, milogeală, (rar) cerşetorit, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.)… …   Dicționar Român

  • scâncit — SCÂNCÍT1 s.n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – v. scânci. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCÍT2, Ă, scânciţi, te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scânceşte. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”