tânguitor

tânguitor
TÂNGUITÓR, -OÁRE, tânguitori, -oare, adj. (Despre sunete, glasuri etc.) Care se tânguieşte; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios. ♦ Trist. [pr.: -gu-i-] – Tângui + suf. -tor.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TÂNGUITÓR adj. 1. v. sfâşietor. 2. jalnic, plângăreţ, plângător, scâncit, trist, (rar) scâncitor. (Cu glas tânguitor.) 3. tânguios, trist. (O doină tânguitoroare.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tânguitór adj. m., pl. tânguitóri; f. sg. şi pl. tânguitoáre
Trimis de siveco, 23.02.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

TÂNGUITÓR1 adv. 1) În mod jalnic. 2) Cu tânguieli. /a tângui + suf. tânguitortor
Trimis de siveco, 12.02.2009. Sursa: NODEX

TÂNGUIT//ÓR2 tânguitoroáre (tânguitoróri, tânguitoroáre) 1) rar (despre persoane) Care se tânguieşte mereu; care are obişnuinţa de a se tângui. 2) (despre sunete, voci, melodii) Care este de jale; jalnic; plângător. /a tângui + suf. tânguitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • plângăreţ — PLÂNGĂRÉŢ, EÁŢĂ, plângăreţi, e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge uşor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparţine unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios;… …   Dicționar Român

  • dolent — dolént adj. m., pl. dolénţi; f. sg. doléntă, pl. dolénte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DOLÉNT, Ă adj. (Rar) Plângăreţ; tânguitor, trist, jalnic. [cf …   Dicționar Român

  • jelitor — JELITÓR, OÁRE, jelitori, oare adj. Care (se) jeleşte; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  JELITÓR adj. v. jalnic, sfâşietor, tânguios, tânguitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • jeluitor — JELUITÓR, OÁRE, jeluitori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care se jeluieşte (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. s.m. şi f. (Înv) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiţionar. [pr.: lu i ] – Jelui + suf …   Dicționar Român

  • lamento — LAMÉNTO, lamentouri, s.n. Piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, cu caracter de tânguire. – Din it. lamento. Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  laménto s. n., pl. lamentóuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • miorlăi — MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. intranz. şi refl. fig. (depr.) A vorbi, a plânge cu glas subţire şi tânguitor; a (se) smiorcăi. [var.: (reg.) mierlăi, miorlâí vb. IV] – Din miorlau …   Dicționar Român

  • miorlăit — MIORLĂÍT1, miorlăituri, s.n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ fig. (depr.) Plâns subţire şi tânguitor. – v. miorlăi. Trimis de… …   Dicționar Român

  • scâncit — SCÂNCÍT1 s.n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – v. scânci. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCÍT2, Ă, scânciţi, te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scânceşte. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor,… …   Dicționar Român

  • trist — TRÍST, Ă, trişti, ste, adj. 1. (Despre oameni) Supărat, mâhnit, amărât, abătut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestări ale oamenilor, sunete etc.) Care exprimă tristeţe, melancolie. ♦ (Despre lucruri, stări sau fapte care ţin de natura sau de… …   Dicționar Român

  • tânguios — TÂNGUIÓS, OÁSĂ, tânguioşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Tânguitor. ♦ (Rar) Trist. [pr.: gu ios] – Tângui + suf. os. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÂNGUIÓS adj. 1. v. sfâşietor. 2. tânguitor, trist. (O doină tânguiosoasă.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”