- jeluitor
- JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care se jeluieşte (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. s.m. şi f. (Înv) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiţionar. [pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98JELUITÓR adj. v. jalnic, sfâşietor, tânguios, tânguitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeJELUITÓR s. v. reclamant.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejeluitór adj. m., s. m., pl. jeluitóri; f. sg. şi pl. jeluitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.