- jelitor
- JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare adj. Care (se) jeleşte; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98JELITÓR adj. v. jalnic, sfâşietor, tânguios, tânguitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. şi pl. jelitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJELIT//ÓR jelitoroáre (jelitoróri, jelitoroáre) 1) (despre persoane) Care manifestă jale faţă de cineva sau de ceva; pătruns de jale. 2) fig. (despre sunete, melodii, voci) Care exprimă jale; plin de jale; jalnic; plângător, tânguitor. /jeli + suf. jelitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.