scânceală — SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s.f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂNCEÁLĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
scâncet — SCẤNCET, scâncete, s.n. Plâns înăbuşit, slab şi întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. et. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂNCET s. 1. v … Dicționar Român
scâncitor — SCÂNCITÓR, OÁRE, scâncitori, oare, adj. Care scânceşte. – Scânci + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂNCITÓR adj. v. jalnic, plângăreţ, plân gător, scâncit, tânguitor, trist. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
smiorcăit — SMIORCĂIT1 s.n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit1. – v. smiorcăi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMIORCĂÍT2, Ă, smiorcăiţi, te, adj. Plângăreţ,… … Dicționar Român
bâzâit — BÂZÂÍT s.n. Bâzâială. – v. bâzâi. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 BÂZÂÍT adj. v. plângăcios, plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime BÂZÂÍT s. bâzâială, bâzâire, bâzâitură, zbârnâială … Dicționar Român
plângaci — PLÂNGÁCI adj. v. plângăcios, plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
plângăcios — PLÂNGĂCIÓS, OÁSĂ, plângăcioşi, oase, adj. Plângăreţ. – Plânge + suf. ăcios. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 PLÂNGĂCIÓS adj. plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ, (rar) plângaci, văităreţ, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil… … Dicționar Român
scâncitură — SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s.f. Scâncet. – Scânci + suf. tură. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SCÂNCITÚRĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scâncitúră s. f., g. d.… … Dicționar Român
smârcâit — SMÂRCÂÍT1 s.n. (reg.) Smiorcăit1. – v. smârcâi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMÂRCÂÍT2, Ă, smârcâiţi, te, adj. Smiorcăit2, scâncit, plângăreţ. – v. smârcâi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
tânguitor — TÂNGUITÓR, OÁRE, tânguitori, oare, adj. (Despre sunete, glasuri etc.) Care se tânguieşte; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios. ♦ Trist. [pr.: gu i ] – Tângui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TÂNGUITÓR adj. 1 … Dicționar Român
