scânci

scânci
SCÂNCÍ, scâncesc, vb. IV. intranz. şi refl. A plânge înăbuşit, slab şi întretăiat. ♦ intranz. (Despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. – Din sl. skyčati.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

SCÂNCÍ vb. 1. (înv. şi reg.) a (se) scrivi, (prin Munt.) a schercăni, (prin Olt. şi Munt.) a (se) scârciumi, (peior.) a (se) smiorcăi, (reg. peior.) a (se) smârci, a (se) smârcâi, (glumeţ) a orăcăi. (Un sugar care scânci.) 2. v. smiorcăi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scâncí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scâncésc, imperf. 3 sg. scânceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scânceáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SCÂNC//Í scânciésc intranz. 1) (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, fără lacrimi, cu glas înăbuşit. 2) (despre câini) A scoate repetat sunete ascuţite şi jalnice; a scheuna. 3) (despre unele animale) A geme tânguitor. /<sl. skyţati
Trimis de siveco, 19.01.2006. Sursa: NODEX

scîncí (-césc, -ít), vb. – 1. A se smiorcăi, a geme, a se tîngui. – 2. A lătra. – var. schinci, înv. scîncez. Trans. ocînci, Munt. schincăni. Creaţie expresivă. Der. din sl. skučati "a lătra" (Cihac, II, 329; Şeineanu, Chien, 239; Tiktin), cf. pol. skuczác "a geme", este dificilă semantic şi nu pare posibilă în ce priveşte fonetismul. – Der. scîncet, s.n. (geamăt; tînguit); scînceală, s.f. (scîncet).
Trimis de blaurb, 20.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • scâncit — SCÂNCÍT1 s.n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – v. scânci. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCÍT2, Ă, scânciţi, te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scânceşte. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor,… …   Dicționar Român

  • smiorcăi — SMIORCĂÍ, smiorcăi, smiórcăi, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. intranz. şi refl. A plânge (alintat şi prefăcut) sau a se… …   Dicționar Român

  • bâzâi — BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. intranz. (Despre insectele care zboară) A produce zgomotul caracteristic zborului; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. tranz. (fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. –… …   Dicționar Român

  • orăcăi — ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. intranz. (Despre broaşte) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [prez. ind. pers. 3 şi: orăcăieşte] – Orac + suf. ăi. Trimis de ionel bufu, 06.05.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • scânceală — SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s.f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCEÁLĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • scâncet — SCẤNCET, scâncete, s.n. Plâns înăbuşit, slab şi întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. et. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCET s. 1. v …   Dicționar Român

  • scâncitor — SCÂNCITÓR, OÁRE, scâncitori, oare, adj. Care scânceşte. – Scânci + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCITÓR adj. v. jalnic, plângăreţ, plân gător, scâncit, tânguitor, trist. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • cherţăni — cherţăní, pers. 3 sg. cherţănéşte, vb. IV (reg.) 1. (despre şoareci) a chiţcăi. 2. (despre copii) a scânci. Trimis de blaurb, 04.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • chişni — CHIŞNÍ, chişnesc, vb. IV. intranz. (reg.) A scânci. Trimis de gall, 04.02.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • crânci — crâncí, crâncésc, vb. IV (reg.) a scânci, a plânge suspinând. Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”