scâncitor

scâncitor: SCÂNCITÓR, -OÁRE, scâncitori, -oare, adj. Care scânceşte. – Scânci + suf. -tor.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCÂNCITÓR adj. v. jalnic, plângăreţ, plân-gător, scâncit, tânguitor, trist.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scâncitór adj. m., pl. scâncitóri; f. sg. şi pl. scâncitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCÂNCIT//ÓR scâncitoroáre (scâncitoróri, scâncitoroáre) Care scânceşte; care produce scâncete. /a scânci + suf. scâncitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

scâncit — SCÂNCÍT1 s.n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – v. scânci. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂNCÍT2, Ă, scânciţi, te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scânceşte. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor,… … Dicționar Român
tânguitor — TÂNGUITÓR, OÁRE, tânguitori, oare, adj. (Despre sunete, glasuri etc.) Care se tânguieşte; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios. ♦ Trist. [pr.: gu i ] – Tângui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TÂNGUITÓR adj. 1 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias