plângăcios

plângăcios
PLÂNGĂCIÓS, -OÁSĂ, plângăcioşi, -oase, adj. Plângăreţ. – Plânge + suf. -ăcios.
Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98

PLÂNGĂCIÓS adj. plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ, (rar) plângaci, văităreţ, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil plângăcios!)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

plângăciós adj. m., pl. plângăcióşi; f. sg. plângăcioásă, pl. plângăcioáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PLÂNGĂCI//ÓS plângăciosoásă (plângăciosóşi, plângăciosoáse) v. PLÂNGĂREŢ. /a (se) plânge + suf. plângăciosăcios
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • plângăreţ — PLÂNGĂRÉŢ, EÁŢĂ, plângăreţi, e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge uşor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparţine unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios;… …   Dicționar Român

  • bâzâit — BÂZÂÍT s.n. Bâzâială. – v. bâzâi. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  BÂZÂÍT adj. v. plângăcios, plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  BÂZÂÍT s. bâzâială, bâzâire, bâzâitură, zbârnâială …   Dicționar Român

  • plângaci — PLÂNGÁCI adj. v. plângăcios, plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • plângocea — plângócea s.m. art. (reg.) 1. persoană căreia îi plâng mereu. 2. om sau copil plângăcios. Trimis de blaurb, 29.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scherlăit — scherlăít, ă, adj. (reg.; deprec.; despre copii) plângăcios, plângăreţ. Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scrivit — scrivít, ă, adj. (reg.) 1. (deprec.; despre copii) smiorcăit, plângăcios, plângăreţ. 2. răsfăţat. 3. (despre oameni) plăpând. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scrivitură — scrivitúră, scrivitúri, s.f. (reg.) smiorcăit, plângăreţ, plângăcios. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scâncit — SCÂNCÍT1 s.n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – v. scânci. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCÍT2, Ă, scânciţi, te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scânceşte. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor,… …   Dicționar Român

  • smiorcăit — SMIORCĂIT1 s.n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit1. – v. smiorcăi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SMIORCĂÍT2, Ă, smiorcăiţi, te, adj. Plângăreţ,… …   Dicționar Român

  • smârcit — smârcít, ă, adj. (reg.) 1. care trage aerul repetat pe nas, provocând un zgomot caracteristic; sfârcâit; căruia îi curge nasul. 2. care plânge înăbuşit, şi întretăiat, trăgând aerul pe nas cu zgomot; smiorcăit, plângăcios, plângăreţ. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”