smârcitură — smârcitúră, smârcitúri, s.f. (reg.) 1. smiorcăit, sfârcâit, smârcâială. 2. copil smiorcăit, plângăcios. 3. om de nimic; lepădătură; beţivan. Trimis de blaurb, 15.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
bâzâit — BÂZÂÍT s.n. Bâzâială. – v. bâzâi. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 BÂZÂÍT adj. v. plângăcios, plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime BÂZÂÍT s. bâzâială, bâzâire, bâzâitură, zbârnâială … Dicționar Român
miorcăit — MIORCĂÍT s.n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – v. miorcăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIORCĂÍT s. v. ocăcăit, orăcăială, oră căire, orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime miorcăít s.… … Dicționar Român
plângaci — PLÂNGÁCI adj. v. plângăcios, plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
plângăcios — PLÂNGĂCIÓS, OÁSĂ, plângăcioşi, oase, adj. Plângăreţ. – Plânge + suf. ăcios. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 PLÂNGĂCIÓS adj. plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ, (rar) plângaci, văităreţ, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil… … Dicționar Român
plângăreţ — PLÂNGĂRÉŢ, EÁŢĂ, plângăreţi, e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge uşor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparţine unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios;… … Dicționar Român
scrivit — scrivít, ă, adj. (reg.) 1. (deprec.; despre copii) smiorcăit, plângăcios, plângăreţ. 2. răsfăţat. 3. (despre oameni) plăpând. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scrivitură — scrivitúră, scrivitúri, s.f. (reg.) smiorcăit, plângăreţ, plângăcios. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scâncet — SCẤNCET, scâncete, s.n. Plâns înăbuşit, slab şi întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. et. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂNCET s. 1. v … Dicționar Român
scârciomit — scârciomít, ă, adj. (reg.; despre oameni) 1. care se face că plânge, care plânge râzgâiat, sclifosit, smiorcăit. 2. mofturos, sucit, capricios. Trimis de blaurb, 27.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
