Dicționar Român. 2013.
miaun — MIÁUN, miaune, s.n. Mieunat. [pr.: mia un] – Din mieuna (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIÁUN s. v. mieunare, mieunat, mieună tură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
mieunat — MIEUNÁT, mieunaturi, s.n. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii; miaun, miaut. [Pr: mie u ] – v. mieuna. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIEUNÁT s. mieunare, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit,… … Dicționar Român
miorc — interj. Cuvânt care imită orăcăitul broaştelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 MIORC interj. oac!, (reg.) orac! (Broasca face: miorc!) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
miorlăit — MIORLĂÍT1, miorlăituri, s.n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ fig. (depr.) Plâns subţire şi tânguitor. – v. miorlăi. Trimis de… … Dicționar Român
