mieuna

mieuna
MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr: -mie-u-.var.: mioní vb. IV] – Din miau.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MIEUNÁ vb. a miorlăi, (reg.) a miorţăi. (Pisica mieuna.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

mieuná vb. (sil. mie-u-), ind. prez. 1 sg. miáun, 2 sg. miáuni, 3 sg. şi pl. miáună; conj. prez. 3 sg. şi pl. miáune
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A MIEUNÁ pers. 3 miáună intranz. (despre pisici) A scoate sunete prelungi caracteristice speciei; a face "miau-miau"; a miorlăi. [Sil. mie-u-] /Din miau
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • mieu — mieuna, miéu, no adj. pr. mienne ; mon, ma. Es mieu : c est à moi. Lei mieus, lei mieunas mes; les miens, les miennes. Au mieu : chez moi …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • miaun — MIÁUN, miaune, s.n. Mieunat. [pr.: mia un] – Din mieuna (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIÁUN s. v. mieunare, mieunat, mieună tură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • miorlăi — MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. intranz. şi refl. fig. (depr.) A vorbi, a plânge cu glas subţire şi tânguitor; a (se) smiorcăi. [var.: (reg.) mierlăi, miorlâí vb. IV] – Din miorlau …   Dicționar Român

  • mieunat — MIEUNÁT, mieunaturi, s.n. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii; miaun, miaut. [Pr: mie u ] – v. mieuna. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIEUNÁT s. mieunare, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit,… …   Dicționar Român

  • bau — interj. Cuvânt cu care se sperie, de obicei în glumă, copiii. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  bau interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  báu interj. – Se foloseşte cu intenţia de a… …   Dicționar Român

  • gaură — GÁURĂ, găuri, s.f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într un corp, într un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ expr. Gaură de şarpe = loc ferit… …   Dicționar Român

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • miau — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ♢ expr. (Substantivat; fam.) A i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  MIAU… …   Dicționar Român

  • mioni — MIONÍ vb. IV v. mieuna. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • miorc — interj. Cuvânt care imită orăcăitul broaştelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98  MIORC interj. oac!, (reg.) orac! (Broasca face: miorc!) Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”