- miorlâi
- MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
miorlâi
Look at other dictionaries:
miorlăi — MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. intranz. şi refl. fig. (depr.) A vorbi, a plânge cu glas subţire şi tânguitor; a (se) smiorcăi. [var.: (reg.) mierlăi, miorlâí vb. IV] – Din miorlau … Dicționar Român
miorlăit — MIORLĂÍT1, miorlăituri, s.n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ fig. (depr.) Plâns subţire şi tânguitor. – v. miorlăi. Trimis de… … Dicționar Român
mieuna — MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr: mie u . – var.: mioní vb. IV] – Din miau. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIEUNÁ vb. a miorlăi,… … Dicționar Român
miorlăitor — MIORLĂITÓR, OÁRE, miorlăitori, oare, adj. Miorlăit2. [pr.: lă i . – var.: (reg.) mierlăitór, oáre adj.] – Miorlăi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIORLĂITÓR adj … Dicționar Român
smârc — SMÂRC, smârcuri, s.n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetaţie); ochi de apă pe un teren mlăştinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat şi primejdios, de unde îşi trage marea izvoarele. 2. (reg.) Unealtă primitivă făcută dintr o tigvă, care… … Dicționar Român
miau — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ♢ expr. (Substantivat; fam.) A i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 MIAU… … Dicționar Român
mierlăi — MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
miorc — interj. Cuvânt care imită orăcăitul broaştelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 MIORC interj. oac!, (reg.) orac! (Broasca face: miorc!) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
miorcăi — MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre broaşte) A orăcăi. 2. intranz. şi refl. fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [prez. ind. şi: miórcăi] – Miorc + suf. ăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
miorlăială — MIORLĂIÁLĂ, miorlăieli, s.f. Miorlăit1. ♦ fig. Plâns, vorbire afectată; cântare nearmonioasă. [pr.: lă ia ] – Miorlăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIORLĂIÁLĂ s. v. mieunat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
