ghiuj

ghiuj
GHIUJ, ghiuji, s.m. (reg., fam. şi peior.) Om bătrân (şi ramolit, neputincios). – cf. alb. g j y s h "bunic".
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GHIUJ s. v. babalâc, baccea, bătrân, căzătură, hodorog, moş, moşneag, ramolit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ghiuj s. m., pl. ghiuji
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GHIUJ ghiuji m. fam. peior. Om bătrân şi neputincios. /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ghiúj (ghiúji), s.m. – Bătrîn decrepit, ramolit. – var. ghij, ghijan, ghijoi, ghijoc, bijog, bijoagă, ghijoagă. Probabil din sl. *gązĭ "creangă subţire", cf. gînj. Semantismul se explică prin ideea de "îndoit, curbat", cf. gînjia "a îndoi", gînjui "a răsuci"; fonetismul pare a indica un împrumut de dată ulterioară lui gînj, cf. rus. guž "răchită"; dezvoltarea vocalică, aşa ca în ghegă › ghioagă, ghin › ghionoi, chirăi › chiorăi, etc. alb. ǵüš "bunic" (Meyer 143; Philippide, II, 714; DAR) provine din aceeaşi sursă, sau poate din rom. După părerea lui Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 1, este vorba de un dacic *ghiuga; după Popescu-Ciocănel, 31, ar trebui plecat de la per. ghauz "curtezană", a cărui legătură nu se înţelege; iar după Lahovary 330, avem a face cu un cuvînt anterior indoeurop. Legătură cu hîj, s.m. (Mold., ghiuj), şi vîj(oi), s.m. (Trans., ghiuj), nu este clară.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • Proto-Indo-European to Dacian sound changes — NOTE: all html boxes in this article need to be replaced by another format. The Dacian language was a Satem Indo European Language.hort vowelsPIE has the short vowels e, o. The existence of the PIE short vowel a is disputed.The origin of the Late …   Wikipedia

  • babalâc — BABALẤC, babalâci, s.m. 1. (fam. şi depr.) Om bătrân şi neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc.… …   Dicționar Român

  • bijog — bijóg ( gi), s.m. – Mîrţoagă. – var. (Mold.) ghijoc, ghijoacă. tc. bişak bătrîn (Bogrea, Dacor., IV, 794). Mai puţin probabil sînt ipotezele anterioare: din sl. bĕzati a fugi (Tiktin), sau de la ghiuj (DAR; Scriban). Trimis de blaurb, 27.08.2006 …   Dicționar Român

  • bătrân — BĂTRẤN, Ă, bătrâni, e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1 Care trăieşte de mulţi ani, care este înaintat în vârstă. ♢ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritişului. ♦ (Despre faţa sau înfăţişarea cuiva) Care şi a pierdut frăgezimea, care… …   Dicționar Român

  • ghijoagă — GHIJOÁGĂ, ghijoage, s.f. (reg.) Cal bătrân şi slab; mârţoagă. – Probabil contaminare între ghiuj şi mârţoagă. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ghijoágă s. f., g. d. art. ghijoágei; pl. ghijoáge Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • gânj — GÂNJ, gânjuri (gânji), s.n. (m.) (pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc şi apoi răsucită, care se foloseşte ca frânghie. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂNJ s. (tehn.) (reg.) gujbă, peteucă, (prin Munt.) sucitură.… …   Dicționar Român

  • hâj — hâj1, s.m. sg. (reg.) Afurisit, blestemat; ghiuj, vâj. Trimis de claudia, 01.12.2005. Sursa: DAR  hâj2, hâjuri, s.n. (reg.) 1. (înv.) Bordei. 2. Şură; căsuţă folosită drept cămară pentru de ale mâncării; hambar. Trimis de claudia, 01.12.2005.… …   Dicționar Român

  • jumătate — JUMĂTÁTE, jumătăţi, s.f. 1. Fiecare dintre cele două părţi egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr un întreg divizat în două părţi aproximativ egale. ♢ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ♢ loc.… …   Dicționar Român

  • matuf — MATÚF, Ă, matufi, e, s.m., adj. (înv. şi fam.) 1. s.m. Om bătrân şi ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. adj. Meglijent în ţinută; murdar. – DIn tc. mâtuh Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MATÚF s. v …   Dicționar Român

  • moş — MOŞ, moşi, s.m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ♢ Moş Martin sau (rar) moş Ursilă = ursul. ♢ expr. A i veni moş Ene pe la gene = a i se face somn …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”