- ghiuj
- GHIUJ, ghiuji, s.m. (reg., fam. şi peior.) Om bătrân (şi ramolit, neputincios). – cf. alb. g j y s h "bunic".Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GHIUJ s. v. babalâc, baccea, bătrân, căzătură, hodorog, moş, moşneag, ramolit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeghiuj s. m., pl. ghiujiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGHIUJ ghiuji m. fam. peior. Om bătrân şi neputincios. /cuv. autoht.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXghiúj (ghiúji), s.m. – Bătrîn decrepit, ramolit. – var. ghij, ghijan, ghijoi, ghijoc, bijog, bijoagă, ghijoagă. Probabil din sl. *gązĭ "creangă subţire", cf. gînj. Semantismul se explică prin ideea de "îndoit, curbat", cf. gînjia "a îndoi", gînjui "a răsuci"; fonetismul pare a indica un împrumut de dată ulterioară lui gînj, cf. rus. guž "răchită"; dezvoltarea vocalică, aşa ca în ghegă › ghioagă, ghin › ghionoi, chirăi › chiorăi, etc. alb. ǵüš "bunic" (Meyer 143; Philippide, II, 714; DAR) provine din aceeaşi sursă, sau poate din rom. După părerea lui Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 1, este vorba de un dacic *ghiuga; după Popescu-Ciocănel, 31, ar trebui plecat de la per. ghauz "curtezană", a cărui legătură nu se înţelege; iar după Lahovary 330, avem a face cu un cuvînt anterior indoeurop. Legătură cu hîj, s.m. (Mold., ghiuj), şi vîj(oi), s.m. (Trans., ghiuj), nu este clară.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.