- matuf
- MATÚF, -Ă, matufi, -e, s.m., adj. (înv. şi fam.) 1. s.m. Om bătrân şi ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. adj. Meglijent în ţinută; murdar. – DIn tc. mâtuhTrimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MATÚF s. v. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, ramolit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimematúf s. m., adj. m., pl. matúfi; f. sg. matúfă, pl. matúfeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmatúf (matúfi), s.m. – Hodorog, ghiuj. tc. matuf, din arab. ma‘tuf (Şeineanu, II, 252; Loebel 62; Lokotsch 1447). – Der. matufi (var. matofi, matosi), vb. refl. (a se ramoli; a se moleşi), a cărui ultimă var., derivată în mod echivoc de Gáldi 208 din ngr. ματώνω "a însîngera", se confundă cu matosi "a îmbăta" der. din matol.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.