- babalâc
- BABALẤC, babalâci, s.m. 1. (fam. şi depr.) Om bătrân şi neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalic.Trimis de paula, 07.04.2009. Sursa: DEX '98BABALÂC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un babalâc.)Trimis de siveco, 07.04.2009. Sursa: Sinonimebabalâc s. m., pl. babalâciTrimis de siveco, 07.04.2009. Sursa: Dicţionar ortograficBABALÂ//C babalâcci m. depr. Persoană lipsită de vigoare fizică şi intelectuală (din cauza vârstei înaintate); bătrân neputincios şi urât; boşorog. /<turc. babalikTrimis de siveco, 07.04.2009. Sursa: NODEXbabalî́c (babalî́ci), s.m. – 1. Bătrîn, moş neputincios. – 2. Stîlp, par. – var. babaluc, bubuluc. Megl. babaloc. tc. babalik "părinte", titlu de reverenţă (Şeineanu, II, 31), cf. bg. babaluk "bunic". var. se înţeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc "din totdeauna", care se foloseşte în Banat (DAR), reprezintă sb. babaluk, de aceeaşi provenienţă.Trimis de blaurb, 07.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.