boşorogi — BOŞOROGÍ, boşorogesc, vb. IV. refl. (pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ fig. A se ramoli (de bătrâneţe). – Din boşorog. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOŞOROGÍ vb. (med.) (pop.) a se surpa, a se vătăma. (S a boşorogi, adică s a… … Dicționar Român
beşleagă — BEŞLEÁGĂ, beşlegi, s.m. Căpitan de beşlii. ♦ fig. Om bătrân, ramolit, prost. [var.: beşli agá s.m.] – Din tc. beşli ağasi. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 beşleágă s. m., pl. beşlégi … Dicționar Român
boaşe — boáşe ( şe), s.f. – Testicul. var. boş. Megl. boş, istr. boş. Origine necunoscută. Etimonul lat. byrsa pungă , propus de Diez, nu este posibil. Puşcariu 210 (şi DAR) a încercat să depăşească dificultatea, presupunînd o formă *byrsea, care nu este … Dicționar Român
babalâc — BABALẤC, babalâci, s.m. 1. (fam. şi depr.) Om bătrân şi neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc.… … Dicționar Român
barbă — BÁRBĂ, bărbi, s.f. 1. Păr care creşte la bărbaţi pe bărbie şi pe obraji. ♢ loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ♢ expr. (fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (arg.) A… … Dicționar Român
boşorogit — BOŞOROGÍT adj., s. v. boşorog. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cârn — CÂRN, Ă, cârni, e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt şi cu vârful ridicat puţin în sus. ♦ (Despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul cârn (1). 2. fig. (Despre obiecte) Cu vârful strâmbat,… … Dicționar Român
dărîma — dărîmá (dărấm, dărâmát), vb. – 1. A rupe crengile de pe un trunchi. – 2. A doborî, a face să cadă jos fructele din pom spre a fi culese. – 3. A dărîma, a doborî la pămînt. – 4. A distruge, a nărui, a demola (o construcţie). – 5. A doborî, a… … Dicționar Român
muced — MÚCED, Ă, mucezi, de, adj. Care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios. ♦ (Despre cărţi, hârtie) îngălbenit de vreme; degradat. ♦ (reg.) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru vânăt. – lat. mucidus. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
surpat — SURPÁT, Ă, surpaţi, te, adj. 1. (Despre maluri, terenuri etc.) Mâncat, ros de ape; cu surpături, prăpăstios, râpos. ♦ (Despre ziduri, clădiri etc.) Dărâmat, năruit; ruinat, distrus, nimicit. 2. (pop.) Bolnav de hernie. – v. surpa. Trimis de ionel … Dicționar Român
