- ghiul
- GHIUL, ghiuluri, s.n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre preţioase). – Din tc. kül.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ghiul s. n., pl. ghiúluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGHIUL ghiuluri n. Inel, de obicei bărbătesc, masiv, din aur (cu pietre preţioase). /<turc. külTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXghiul, ghiúluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârd, mulţime. 2. scul de tort sau de bumbac.Trimis de blaurb, 15.05.2006. Sursa: DARghiúl (ghiúluri), s.n. – Mulţime, cantitate mare. tc. kül (Şeineanu, II, 183). sec. XIX, înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERghiúl (ghiúluri), s.n. – 1. Piatră preţioasă incrustată într-un inel. – 2. (arg.) Inel, bijuterie. tc. ǵül "trandafir" (Şeineanu, II, 183). – Der. ghiular, s.m. (arg., bijutier). Din aceeaşi familie face parte ghiurghiuliu, adj. (trandafiriu), din tc. ǵülǵüli (Tiktin). Toate aceste cuvinte sînt înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.