ghiul

ghiul: GHIUL, ghiuluri, s.n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre preţioase). – Din tc. kül.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ghiul s. n., pl. ghiúluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GHIUL ghiuluri n. Inel, de obicei bărbătesc, masiv, din aur (cu pietre preţioase). /<turc. kül

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ghiul, ghiúluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârd, mulţime. 2. scul de tort sau de bumbac.

Trimis de blaurb, 15.05.2006. Sursa: DAR

ghiúl (ghiúluri), s.n. – Mulţime, cantitate mare. tc. kül (Şeineanu, II, 183). sec. XIX, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ghiúl (ghiúluri), s.n. – 1. Piatră preţioasă incrustată într-un inel. – 2. (arg.) Inel, bijuterie. tc. ǵül "trandafir" (Şeineanu, II, 183). – Der. ghiular, s.m. (arg., bijutier). Din aceeaşi familie face parte ghiurghiuliu, adj. (trandafiriu), din tc. ǵülǵüli (Tiktin). Toate aceste cuvinte sînt înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Gueules — Pour les articles homonymes, voir Gueule. Le gueules[1] est un émail héraldique de couleur rouge. En représentation monochrome, il est symbolisé par des hachures verticales. Certains auteurs … Wikipédia en Français
Gules — Representación del esmalte de gules en color (rojo) y en grabados en blanco y negro. En Heráldica el color gules (usado siempre en plural) es un rojo intenso. Los textos heráldicos también se refieren a este color como bélico, bermellón,… … Wikipedia Español
Gules — (Del fr. gueules, < gueule, garganta.) ► sustantivo masculino HERÁLDICA Color rojo que en pintura se expresa por el rojo vivo y en el grabado por líneas verticales muy espesas. IRREG. plural gules * * * gules (del fr. «gueules») m. pl. Heráld … Enciclopedia Universal
ghiu — GHIU, ghiuri, s.n. Bară de lemn sau de metal, fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui (4) din pupa1 unei nave cu pânze, de care se leagă marginea de jos a velei. – Din fr. gui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ghiu s. n.… … Dicționar Român
ghiulea — GHIULEÁ, ghiulele, s.f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu ţeava neghintuită (ghintuit); (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ghiuleá s. f. (sil. ghiu ), art. ghiuleáua, g. d. art.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias