- ghiulea
- GHIULEÁ, ghiulele, s.f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu ţeava neghintuită (ghintuit); (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ghiuleá s. f. (sil. ghiu-), art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGHIUL//EÁ ghiuleaéle f. Proiectil sferic de metal (cu sau fără substanţă explozivă), folosit în vechea artilerie. [art. ghiuleaua] /<turc. gülleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXghiuleá (ghiuléle), s.f. – Proiectil de tun. – Mr., megl. ghiule. tc. ǵülle (Şeineanu, II, 183; Lokotsch 730), cf. alb. ǵülje, bg. giulle.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.