proiectíl — s. n. (sil. iec ), pl. proiectíle … Romanian orthography
bombă — BÓMBĂ, bombe, s.f. 1. Proiectil aerodinamic încărcat cu materie explozivă, incendiară etc., care se aruncă din avion asupra obiectivelor terestre; (rar) proiectil de tun. ♢ Bombă atomică (sau nucleară) = bombă bazată pe energia nucleară, cu o… … Dicționar Român
dumdum — DUM DÚM s.n. invar. (În sintagma) Glonţ (sau proiectil) dum dum = proiectil de puşcă astfel fabricat încât să explodeze în momentul atingerii ţintei, provocând răni grave. – Din fr. dum dum. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dum… … Dicționar Român
balistic — BALÍSTIC, Ă, balistici, ce, adj., s.f. 1. adj. Privitor la mişcarea proiectilelor în spaţiu. ♢ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care… … Dicționar Român
grenadă — GRENÁDĂ, grenade, s.f. 1. Proiectil uşor, alcătuit dintr un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă şi un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1), folosit la probele (proba) atletice… … Dicționar Român
obuz — OBÚZ, obuze, s.n. Proiectil de artilerie. [pl. şi: (înv.) obuzuri] – Din fr. obus. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 OBÚZ s. (mil.) (înv.) cumbara. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
derivaţie — DERIVÁŢIE, derivaţii, s.f. 1. Ramificaţie secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicaţie. 2. Abatere a unui proiectil din planul de… … Dicționar Român
glonţ — GLONŢ, gloanţe, s.n. Mic proiectil de oţel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonţ. [var.: glónte s.n.] – et. nec. Trimis de gall, 25.10.2007. Sursa: DEX 98 GLONŢ s. 1. v. cartuş. 2.… … Dicționar Român
ogivă — OGÍVĂ, ogive, s.f. Element arhitectural şi de construcţie caracteristic stilului gotic, format din intersecţia a două arcuri dispuse diagonal şi constituind osatura unei bolţi. Trimis de MihaelaStan, 27.06.2003. Sursa: DLRC OGÍVĂ, ogive, s.f. 1 … Dicționar Român
