- ogivă
- OGÍVĂ, ogive, s.f. Element arhitectural şi de construcţie caracteristic stilului gotic, format din intersecţia a două arcuri dispuse diagonal şi constituind osatura unei bolţi.Trimis de MihaelaStan, 27.06.2003. Sursa: DLRCOGÍVĂ, ogive, s.f. 1. Sistem de construcţie caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecţia a două arcuri de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolţi. 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică. – Din fr. ogive.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98ogívă s. f., g.-d. art. ogívei; pl. ogíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOGÍV//Ă ogivăe f. 1) arhit. Arcadă, caracteristică stilului gotic, constituită din două arcuri de cerc, care, intersectându-se, dau naştere unui vârf de unghi ascuţit. 2) Parte anterioară, de formă conică, a unui proiectil sau a unei rachete. /<fr. ogiveTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcţiile în stil gotic) format din intersecţia a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanţă egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva].Trimis de LauraGellner, 09.12.2006. Sursa: DNOGÍVĂ s. f. 1. element arhitectural caracteristic stilului gotic, dintr-o arcadă din două arce de cerc care se intersectează sub un unghi ascuţit. 2. partea anterioară, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, bombe sau rachete. (< fr. ogive)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.