- bombă
- BÓMBĂ, bombe, s.f. 1. Proiectil aerodinamic încărcat cu materie explozivă, incendiară etc., care se aruncă din avion asupra obiectivelor terestre; (rar) proiectil de tun. ♢ Bombă atomică (sau nucleară) = bombă bazată pe energia nucleară, cu o putere de distrugere extraordinară. 2. (În sintagma) Bombă vulcanică = bucată de lavă aruncată în aer din crater şi rotunjită prin învârtirea în atmosferă. 3. (În sintagma) Bombă calorimetrică = vas rezistent de metal întrebuinţat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanţe. 4. fig. (Sport) Lovitură de minge trasă puternic spre poartă. 5. fig. (arg.) Ştire senzaţională. 6. fig. (arg.) Speluncă. – Din fr. bombe.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BÓMBĂ s. 1. maşină infernală. 2. bombă cu hidrogen v. bombă termonucleară; bombă termo-nucleară = bombă cu hidrogen.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeBÓMBĂ s. v. speluncă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebómbă s. f., g.-d. art. bómbei; pl. bómbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÓMB//Ă bombăe f. 1) Proiectil cu încărcătură, folosit la bombardamentele de aviaţie. bombă atomică. bombă cu hidrogen. ♢ bombă vulcanică bucată de lavă, aruncată în atmosferă, mai ales la începutul erupţiei vulcanice. 2) fig. fam. Ştire senzaţională, sosită pe neaşteptate. ♢ A cădea ca o bombă a veni pe neaşteptate. 3) sport Şut de minge. 4) med. Recipient pentru gaze sau substanţe radioactive. [G.-D. bombei] /<fr. bombeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBÓMBĂ s.f. 1. Proiectil (lunguieţ) cu încărcătură explozivă, incendiară etc., folosit la bombardamentele de aviaţie. ♢ Bombă atomică = proiectil având ca exploziv energia obţinută prin dezagregarea atomului; bombă cu hidrogen = bombă bazată pe o reacţie termonucleară, prin care atomii de hidrogen se transformă în atomi de heliu cu o uriaşă degajare de căldură şi de energie; ♦ Bombă vulcanică = bucată (rotundă) de lavă, azvârlită de un vulcan de obicei la începutul erupţiei. 2. Recipient folosit în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive. 3. (peior.) Cârciumă sordidă, murdară. 4. (fig.; sport) Lovitură puternică de minge. 5. (fig.; argou) Ştire, fapt care produce senzaţie. [var. boambă s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot].Trimis de LauraGellner, 21.11.2004. Sursa: DNbómbă (bómbe), s.f. – 1. Proiectil. – 2. (arg.) Cîrciumă (cârciumă). – var. (Mold.) boambă. it. bomba (sec. XVII). Sensul de cîrciumă poate fi în legătură cu fr. faire la bombe, bombance. – Der. bomba, vb., din fr. bomber; bombé, s.n. (bombeu; arg., pantofi).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERBÓMBĂ s. f. 1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie. o bombă atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; bombă cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară. ♢ bombă vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei. 2. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive. 3. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată. 4. (fig.; sport) lovitură puternică de minge. 5. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie. (< fr. bombe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.