- ghintuit
- GHINTUÍT1, ghintuituri, s.n. Faptul de a ghintui. – v. ghintui.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiţi, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – v. ghintui.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ghintuít s. n., pl. ghintuíturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.