ghiuluş

ghiuluş
ghiulúş s.n. (înv.) adunare, reuniune.
Trimis de blaurb, 15.05.2006. Sursa: DAR

ghiulúş (-şuri), s.n. – Adunare. Mag. gyüles (DAR). sec. XVIII, înv.
Trimis de blaurb, 20.10.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”