- ghium
- ghiúm (-muri), s.n. – Lighean. tc. ǵüm (DAR). sec. XIX, înv.Trimis de blaurb, 20.10.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
ghium
Look at other dictionaries:
ghiumbruc — ghiumbrúc ( curi), s.n. – Vamă. – var. (gh)im(b)ruc. tc. ǵümrük (DAR), din ngr. ϰουμέρϰιον. sec. XIX, înv. – Der. ghium(b)rucciu, s.m. (vameş); ghiumurluc, s.m. (grănicer). Trimis de blaurb, 20.10.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
