- gânj
- GÂNJ, gânjuri (gânji), s.n. (m.) (pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc şi apoi răsucită, care se foloseşte ca frânghie. – et. nec.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GÂNJ s. (tehn.) (reg.) gujbă, peteucă, (prin Munt.) sucitură. (gânj la căruţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeGÂNJ s. v. apărătoare, chingă, coardă, cocârlă, crivac, potâng, râncă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegânj s. n./s. m., pl. gânjuri/gânjiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÂNJ gânjuri n. pop. 1) Nuia trecută prin foc şi răsucită, folosită la ţară pentru legat (în loc de frânghie). 2) Frânghie împletită dintr-o astfel de nuia. [pl. şi gânji] /<bulg. găžTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgînj (gấnji), s.m. – Nuia care serveşte pentru a lega. sl. *gązĭ (Cihac, II, 447; cf. Vasmer, I, 318), cf. rus. guz; cf. şi cujbă şi vînj. – Der. gîngei, s.n. (bîtă; mîner al furcii de tors; sfincter al vezicii; butuc la roata morii de grîu); gînjui, vb. (a strîmba); (în)gînju(lu)i, vb. (a strîmba); gînjia, vb. refl. (a se îndoi). cf. şi ghiuj.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.