jumătate

JUMĂTÁTE, jumătăţi, s.f. 1. Fiecare dintre cele două părţi egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părţi aproximativ egale. ♢ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ♢ loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părţi egale, pe din două; parţial, incomplet; p.ext. segmentat, trunchiat. ♢ expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) şi jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gura (sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) În parte, întrucâtva. 2. Soţie. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanţe în spaţiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (reg.) Claie mică formată din snopi aşezaţi în formă de cruce. [var.: (fam. şi reg.) jumá, jumáte s.f.] – et. nec.

Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX '98



JUMĂTÁTE s. 1. (cantitativ) doime. (O jumătate dintr-un obiect.) 2. (cantitativ) (slavonism înv.) pol. (O jumătate kg de icre.) 3. (cantitativ) (reg.) cârstac, cârstă, clăiţă, cruce, petiţă, picior. (Claia de snopi numită jumătate.) 4. (spaţial) mijloc. (La jumătate scândurii.) 5. (temporal) mijloc. (La jumătate săptămânii.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



JUMĂTÁTE s. v. nevastă, soţie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



JUMĂTATE-DE-PÁSĂRE s. v. codobatură, prundar, prundaş.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



jumătáte s. f., g.-d. art. jumătăţii; pl. jumătăţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



JUMĂT//ÁTE jumătateăţi f. 1) Fiecare dintre cele două părţi egale în care poate fi împărţit un întreg. ♢ jumătate de măsură măsură incompletă, parţială. Pe (sau în) jumătate a) în două părţi egale sau aproximativ egale; b) parţial; incomplet. A face ceva pe jumătate a nu duce până la capăt un lucru început. A spune cu jumătate de gură a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi în mod nehotărât, fără convingere. Cu jumătate de inimă (sau cu inima pe jumătate) fără curaj; indecis. 2) fam. Persoană căsătorită de sex feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soţ; femeie; nevastă. 3) Punct care marchează mijlocul unei distanţe în spaţiu sau al unui interval în timp. La jumătate de drum. La o jumătate de secol. 4) Unitate de măsură a capacităţii sau a greutăţii, egală cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumătăţii] /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



jumătáte (jumătắţi), s.f. – 1. Fiecare din cele două părţi egale în care se poate divide un întreg. – 2. Fiecare din cele două părţi egale dintr-un litru, dintr-un kilogram. – 3. Claie mică din 7 pînă la 20 snopi, considerată jumătate de căpiţă. – 4. Soţ, consort. – var. vulg. juma(te). Mr. giumitate, megl. jimitate. lat. mĕdĭĕtātem, probabil printr-o metateză *diemitatem şi cu rezultatul dj › gi (mr.) › ji (megl.), ca ajunge, ajuta, jos. Înainte fusese propus lat. dimidiĕtātem. Această der., semnalată încă de Cipariu, Elem., 61, a fost adoptată într-o formă modificată de Philippide, O rămăşită din timpuri străvechi, 11; Koerting 2977; Densusianu, rom., XXXIII, 281; Tiktin; şi Pascu, I, 133, care pleacă de la medietatem, prin intermediul unei forme *jimitatem, rezultată din încrucişarea cu gr. ἤμισυ după Philippide; prin intermediul unei metateze, după Tiktin. Der. din lat. a fost abandonată de către toţi cercetătorii moderni, care admit totuşi, o încrucişare cu dimidietatem, pentru a explica finala cuvîntului. În general se admite că jumătăte reprezintă în prima sa parte alb. giymës, giymësë "jumătate" (Miklosich, Rum. Unters., I, 269; Miklosich, Consonant, II, 12; Spitzer, Mitt. Wien, 322; Capidan, Raporturile, 528; Philippide, II, 718; Rosetti, II, 118). Explicaţia este laborioasă şi nu pare a fi probabilă: conform ei, alb. giymë (‹ gr. ἤμισος cu o spirantă secundară, după Meyer 153), reprezintă un primitiv *gjumëtë (ceea ce se opune der. pe care am citat-o); şi de aici rom. jumătate, prin der. cu suf. -ate, sau prin încrucişare cu dimidietatem. Etimonul alb. nu pare posibil, deoarece, pe lîngă dificultatea s › t, este ciudat paralelismul între alb. gj (ghi) faţă de rom. g › j (cf. alb. gemp, rom. ghimpe, alb. güs, rom. ghiuj, etc.). Der. jumătăţi (var. înjumătăţi, jumătăţa), vb. (a tăia în două, a despica; a reduce la jumătate).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER