fugar — FUGÁR, Ă, fugari, e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană, fiinţă) care a fugit dintr un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situaţie grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. adj. Care trece… … Dicționar Român
goni — GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ♢ refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦… … Dicționar Român
alerga — ALERGÁ alérg, vb. I. intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a l ajunge, a l prinde. ♦ tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într o direcţie sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de… … Dicționar Român
alunga — ALUNGÁ, alúng, vb. I. tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – lat. *allongare (< longus). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A alunga … Dicționar Român
fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… … Dicționar Român
fugărire — FUGĂRÍRE, fugăriri, s.f. Acţiunea de a (se) fugări şi rezultatul ei. – v. fugări. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FUGĂRÍRE s. hăituială, hăituire, urmărire. (fugărire cuiva pentru a l prinde.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa … Dicționar Român
goană — GOÁNĂ, goane, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; urmărire în fugă. ♢ loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o … Dicționar Român
hăitui — HĂITUÍ, hăituiesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A stârni, a goni vânatul spre vânători. 2. tranz. A goni, a mâna animalele domestice. ♦ fig. A urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a i face rău. 3. tranz. A cutreiera, a… … Dicționar Român
prigoni — PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu duşmănie, a persecuta; (despre autorităţi) a lua masuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ fig. (Despre abstracte) … Dicționar Român
pripi — PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. refl. A face un lucru în grabă şi adesea fără chibzuială, a acţiona în pripă. ♦ intranz. (înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ tranz. A accelera, a iuţi ritmul unei acţiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acţiune din cauza grabei. 2 … Dicționar Român
