pripi

PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. refl. A face un lucru în grabă şi adesea fără chibzuială, a acţiona în pripă. ♦ intranz. (înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ tranz. A accelera, a iuţi ritmul unei acţiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acţiune din cauza grabei. 2. refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. tranz. (pop.; despre soare) A dogori, a arde. – cf. bg. p r i p r a.

Trimis de ana_zecheru, 09.04.2004. Sursa: DEX '98



A (se) pripi ≠ a zăbovi

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



A se pripi ≠ a zăbovi

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



PRIPÍ vb. a se grăbi. (Te rog să nu te pripi în luarea deciziei.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PRIPÍ vb. v. accelera, arde, constrânge, dogori, face, forţa, frige, fugări, grăbi, hăitui, iuţi, încinge, înfierbânta, obliga, pârjoli, prinde, rumeni, sili, surprinde, urgenta, urmări, zori.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pripí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pripeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PRIP//Í pripiésc tranz. 1) (acţiuni, procese etc.) A face să se desfăşoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a zori; a grăbi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) A expune unui eşec din cauza realizării în grabă. 3) (carne sau alte alimente) A coace la repezeală, numai pe deasupra; a pârpăli. 4) pop. (despre soare) A încălzi foarte puternic; a dogori. /<sl. prispeti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE PRIP//Í mă pripiésc intranz. 1) A acţiona prea repede, în pripă; a se grăbi. 2) A-şi expune corpul pentru un timp scurt la o sursă de căldură; a se încălzi uşor (la foc sau la soare); a se pârpăli. /<sl. prispeti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pripí, pripésc, vb. IV 1. (înv.; despre unităţi militare) a se îndrepta, a se deplasa grabnic către un loc; a veni, a sosi repede într-un loc. 2. (refl.; înv. şi pop.; despre oameni) a se grăbi, a se zori; a face un lucru în grabă şi fără chibzuială; a da greş într-o acţiune din cauza grabei. 3. (înv; despre oameni) a face, a obliga să acţioneze în grabă; a grăbi, a îndemna, a zori (pe cineva). 4. (refl.; înv. şi reg.) a se sili, a se strădui (să facă ceva cât mai repede). 5. (înv. şi reg.; despre acţiuni, deplasări) a accelera, a iuţi, a grăbi (pentru a realiza ceva). 6. (înv.; despre oameni) a urmări de aproape şi în grabă pentru a pune pe fugă, pentru a învinge,pentru a prinde; a fugări. 7. (înv.) a constrânge, a forţa, a sili (să facă ceva în grabă). 8. (înv. şi reg.) a surprinde asupra faptului (reprobabil). 9. (înv. şi reg.) a încălzi puternic, a înfierbânta, a încinge (la foc). 10. (reg.; despre alimente) a coace sau a frige repede şi superficial; a prăji numai la suprafaţă; a rumeni. 11. (refl.; reg.; despre pâine) a se coace prea repede, făcând găuri mari sub coajă; a se coşi. 12. (înv. şi reg.; despre soare) a arde puternic, a dogori. 13. (reg.; despre cereale sau fructe) a face să ajungă la maturitate înainte de vreme, a coace prematur.

Trimis de blaurb, 27.10.2006. Sursa: DAR



pripí (pripésc, pripít), vb. – 1. A se grăbi, a se zori. – 2. A se coace, a se încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. – 3. (Mold.) A surprinde. – var. Mold. prichi. Cuvînt probabil rezultat din confuzia a două cuvinte sl., pripešti "a arde, a pîrli" şi prispĕti "a se grăbi", de unde un *pripĕti, cf. bg. pripiram "a se grăbi" (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Der. pripac, s.n. (înv., văpaie, dogoare); pripeală (var. Banat pripală), s.f. (grabă ; dogoare, fierbinţeală); pripec, s.n. (căldură sufocantă), cf. bg. pripek, sb. pripeka; pripelnic, adj. (grăbit, precipitat); pripie, s.f. (înv., precocitate).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER