prigoni

prigoni
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu duşmănie, a persecuta; (despre autorităţi) a lua masuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti.
Trimis de ana_zecheru, 15.04.2004. Sursa: DEX '98

PRIGONÍ vb. 1. v. oprima. 2. v. persecuta.
Trimis de siveco, 14.03.2009. Sursa: Sinonime

PRIGONÍ vb. v. alunga, certa, depărta, fugări, goni, hăitui, izgoni, îndepărta, învrăjbi, judeca, supăra, urmări.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prigoní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prigonésc, imperf. 3. sg. prigoneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prigoneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PRIGON//Í prigoniésc tranz. 1) (persoane) A urmări insistent, pricinuind neplăceri; a persecuta. 2) (persoane) A pune pe fugă; a alunga. 3) fig. (despre idei, gânduri, sentimente, amintiri) A urmări în permanenţă; a nu slăbi nici pentru un moment; a persecuta; a roade; a măcina. /<sl. prigoniti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

prigoní (prigonésc, prigonít), vb. – A persecuta, a oprima, a chinui. sl. prigoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Conev 102). – Der. prigoană, s.f. (persecuţie), cf. sl. prigonŭ; prigonitor, adj. (asupritor); prigon, s.n. (perechea de vite din mijloc la atelajele de trei perechi de boi), din sl., rus. prigon; prigonar, adj. (care aparţine perechii din mijloc).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • persecuta — PERSECUTÁ, persecút, vb. I. tranz. A urmări pe cineva cu perseverenţă în toate acţiunile sale cu scopul de a i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăţi. ♦ A urmări cu …   Dicționar Român

  • prigoană — PRIGOÁNĂ, prigoane, s.f. Urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuţie, prigonire. – Din prigoni (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • prigonire — PRIGONÍRE, prigoniri, s.f. Acţiunea de a prigoni; persecuţie, împilare, asuprire. – v. prigoni. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRIGONÍRE s. 1. v. oprimare. 2. v. persecutare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • prigonitor — PRIGONITÓR, OÁRE, prigonitori, oare, s.m. şi f. Persoană care prigoneşte; asupritor. – Prigoni + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 02.03.2009. Sursa: DEX 98  PRIGONITÓR adj., s. v. opresor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • Литургический румынский язык — Литургический румынский язык, или церковный румынский язык (рум. româna liturgică / româna bisericească, старорум. румѫна бисѣричаскъ), также церковномолдавский,  форма старорумынского языка, употреблявшаяся в румынских и молдавских… …   Википедия

  • aciolisi — aciolisi, aciolisesc v.t. (intl.) 1. a urmări, a persecuta, a prigoni 2. a supune unui tratament tiranic 3. a fila 4. a aresta (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Trimis de blaurb,… …   Dicționar Român

  • apăsa — APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ intranz. fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. tranz. fig. A asupri, a… …   Dicționar Român

  • asupra — ASÚPRA conj. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ♢ expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău) …   Dicționar Român

  • asupri — ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (impr.) A chinui. – Din asupra. Trimis de thiess, 11.08.2003. Sursa: DEX 98  ASUPRÍ vb. v. oprima. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ASUPRÍ …   Dicționar Român

  • bântui — BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre forţele naturii: la pers.3) A lovi insistent şi cu violenţă (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”