prigonitór — s. m., pl. prigonitóri … Romanian orthography
persecutor — PERSECUTÓR, OÁRE, persecutori, oare, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Persoană care persecută; prigonitor, asupritor. – Din fr. persécuteur. Trimis de cornel, 12.03.2004. Sursa: DEX 98 PERSECUTÓR adj., s. v. opresor. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
alunga — ALUNGÁ, alúng, vb. I. tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – lat. *allongare (< longus). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A alunga … Dicționar Român
apăsător — APĂSĂTÓR, OÁRE, apăsători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care asupreşte, oprimă. Care copleşeşte, chinuieşte. 2. s.n. (tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. ător. Trimis de cata, 28.02.2004. Sursa: DEX 98 APĂSĂTÓR adj., s … Dicționar Român
mâncător — MÂNCĂTÓR, OÁRE, mâncători, oare, s.m. şi f., adj. (Fiinţă) care mănâncă; consumator. ♢ (înv. şi pop.) Mâncător de oameni = canibal, antropofag. – Mânca + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂNCĂTÓR adj … Dicționar Român
năpăstuitor — NĂPĂSTUITÓR, OÁRE, năpăstuitori, oare, s.m. şi f (Rar) Persoană care năpăstuieşte pe cineva; asupritor; calomniator. [pr.: tu i ] – Năpăstui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂPĂSTUITÓR adj., s. v. asupritor,… … Dicționar Român
obiditor — OBIDITÓR adj., s. v. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
opresor — OPRESÓR, OÁRE, opresori, oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. Trimis de oprocopiuc, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 Opresor ≠ oprimat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime OPRESÓR adj., s.… … Dicționar Român
persecutoriu — persecutóriu adj. m. [ riu pron. riu], f. persecutórie (sil. ri e); pl. m. şi f. persecutórii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PERSECUTÓRIU, IE adj. (Rar … Dicționar Român
prigoni — PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu duşmănie, a persecuta; (despre autorităţi) a lua masuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ fig. (Despre abstracte) … Dicționar Român
