goană

goană
GOÁNĂ, goane, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; urmărire în fugă. ♢ loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o fiinţă. 2. Vânătoare (cu gonaci şi câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuţie. 4. (pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).
Trimis de gall, 22.04.2009. Sursa: DEX '98

GOÁNĂ s. 1. v. fugă. 2. fugă, viteză, (fig.) zbor. (Mergi la el în goană şi adu-l aici.) 3. v. alergătură. 4. v. hăituire. 5. haită. (O goană organizată la vânat.) 6. v. montă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

goánă s. f., g.-d. art. goánei; pl. goáne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GOÁN//Ă goanăe f. 1) Deplasare cu viteză mare; mers iute. ♢ A o lua la goană a începe să fugă; a o rupe la fugă. A pune pe goană (pe cineva) a alunga, a fugări pe cineva. 2) Plecare grabnică (şi uneori pe furiş) dintr-un loc; fugă. 3) Urmărire insistentă şi fără motiv, care cauzează neplăceri; prigoană; persecuţie. ♢ A nu slăbi din goană a urmări în permanenţă. 4) Vânătoare cu gonaci. 5) pop. Împerechere a vacii cu taurul. /Din a goni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… …   Dicționar Român

  • cavalcadă — CAVALCÁDĂ, cavalcade, s.f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade (< it.). Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cavalcádă s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • haită — HÁITĂ, haite, s.f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦ fig. Bandă (de răufăcători). 2. (înv.) Vânătoare (cu gonaci şi câini); goană. 3. (reg.) Căţea (rea); p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau… …   Dicționar Român

  • iureş — IÚREŞ, iureşuri, s.n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [var.: (reg.) iúrăş, (înv.) iúruş s.n.] – Din tc. yürügüş. Trimis de valeriu, 09.03.2005. Sursa: DEX 98  IÚREŞ s. v. asalt …   Dicționar Român

  • zbor — ZBOR1, zboruri, s.n. 1. Mod de planare şi de mişcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor şi a căror sustentaţie poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc …   Dicționar Român

  • Архиепархия Гоа и Дамана — Archidioecesis Goana et Damanensis …   Википедия

  • modernism — MODERNÍSM, modernisme, s.n. 1. Însuşirea de a fi modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine modernă; preferinţă (exagerată) faţă de tot ceea ce este nou, modern. 2. Curent sau tendinţă din arta şi literatura sec. XX, care neagă tradiţia… …   Dicționar Român

  • repezitură — REPEZITÚRĂ, repezituri, s.f. (Rar) Mişcare rapidă, precipitată; goană, fugă. – Repezi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPEZITÚRĂ s. v. alergare, alergătură, fugă, goană. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • repeziş — REPEZÍŞ, repezişuri, s.n. 1. Mişcare violentă; goană, alergătură; năvală. ♦ fig. Izbucnire, precipitare. 2. Pantă abruptă; povârniş foarte înclinat. 3. Porţiune din cursul unui râu unde apa curge foarte repede. – Repede + suf. iş. Trimis de… …   Dicționar Român

  • ropot — RÓPOT, ropote, s.n. 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care aleargă. ♦ Mersul unui cal în trap sau în galop; goană. 2. Zgomot produs de căderea precipitată a ploii sau a grindinei; ploaie torenţială de scurtă durată sau… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”