repezíş — s. n., pl. repezíşuri … Romanian orthography
repežis — rẽpežis sm. (1) 1. Šts, Dr žr. repežė 1. 2. scom. šnek. kas rėplioja, eina keturiomis: Repežioja tik po trobą, lyg būtų rẽpežis Brs … Dictionary of the Lithuanian Language
prăvăliş — PRĂVĂLÍŞ, prăvălişuri, s.n. (pop.) Coastă abruptă (de deal sau de munte); povârniş. – Prăvăli + suf. iş. Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX 98 PRĂVĂLÍŞ s. v. clină, coastă, coborâş, cos tişă, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş,… … Dicționar Român
repede — RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. adj. 1. (Despre mişcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mişcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuţeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături,… … Dicționar Român
aplecuş — APLECÚŞ s. v. clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bair — BAÍR, bairuri, s.n. (Rar) Povârniş, deal. – Din turc. bayir. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DLRM BAÍR s. v. clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… … Dicționar Român
hrapă — hrápă s.f. (reg.) coastă de deal prăpăstioasă; râpă, pripor, prăpastie. Trimis de blaurb, 23.10.2008. Sursa: DAR hrápă ( ắpi), s.f. (Bucov.) Povîrniş, repeziş. Origine incertă. cf. rut. hrapa bulgăre îngheţat , rapa stîncă ascuţită (DAR;… … Dicționar Român
pantă — PÁNTĂ, pante, s.f. 1. Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată faţă de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniş, coastă. ♢ loc. adv. şi adj. În pantă = înclinat, pieziş. ♢ expr. A cădea (sau a aluneca) pe … Dicționar Român
piază — PIÁZĂ, pieze, s.f. 1. (În superstiţii; de obicei determinat prin rea sau bună ) Semn prevestitor; întâmplare, eveniment, fiinţă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc. ♦ (reg.; la pl.) Dispoziţie, chef; toane. 2. (înv. şi … Dicționar Român