- repede
- RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. adj. 1. (Despre mişcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mişcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuţeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. ♦ (Despre oameni şi manifestările lor) Iute în mişcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ♢ loc. adv. Cu paşi repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre agenţi fizici) Care se manifestă cu putere dar nu durează mult; care trece iute. 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziş, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la ţintă în cel mai scurt timp. II. adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat, deodată, brusc. ♢ expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu, prea curând. – lat. rapidus, rapide.Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98Repede ≠ agale, alene, domol, încet, lent, liniştit, târziuTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeRÉPEDE adj. v. succint, sumar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRÉPEDE adj., adv., s. I. adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. v. iute. 3. adv. v. iute. 4. adv. v. imediat. 5. adv. v. allegro. 6. adv. v. deodată. 7. adj. v. abrupt. II. s. (entom.; Cicindela campestris) (reg.) dragobete, măsurător, târtăriţă.Trimis de siveco, 19.03.2008. Sursa: Sinonimerépede adj. m., f. répede; pl. m. şi f. répeziTrimis de siveco, 27.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficrépede adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrépede (insectă) s. f., pl. répeziTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÉPEDE1 adv. 1) Într-un timp scurt; în (cu) grabă; iute; imediat. A acţiona repede. 2) Înainte de vreme; (prea) devreme; de timpuriu; prematur. A îmbătrâni repede. /<lat. rapidus, rapideTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÉPE//DE2 repedezi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte repeziciune; iute. Gesturi repedezi. 2) (despre ape curgătoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu repede. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani repedezi. 4) (despre precipitaţii atmosferice) Care sunt intense şi de scurtă durată. Ploaie repede. 5) (despre forme de relief) Care este foarte înclinat; cu unghi mare de înclinaţie. Po-vârniş repede. 6) (despre mişcări) Care se face fară întârziere; rapid. /<lat. rapidus, rapideTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrépede adj. – 1. Rapid, iute. – 2. Abrupt, pieziş. – 3. (adv.) Curînd, degrabă, rapid. – 4. (s.m.) Insectă (Cicindella campestris). – var. Mold. răpede. Trans. de v. rapăd. Istr. răpede. lat. rapĭdus (Puşcariu 1455; REW 7054), cf. it. ratto. Schimbarea finalei trebuie să fie modernă, cf. rapăd (Todoran, Dacor., XI, 128), aşa că ipoteza unui lat. *rapĭdis (Puşcariu) nu pare necesară; cf. limpede. Sensul 2 ar putea fi rezultatul unei contaminări cu lat. rῑpĭdus "abrupt", de unde it. ripido şi probabil fr. raide "rigid" ‹ rĭgĭdus. Der. repezi, vb. (a arunca, a răspîndi; a alunga, a da afară; a expedia, a trimite repede; a pregăti în grabă; a reproşa, a mustra; refl., a se grăbi; refl., a se năpusti, a tăbărî; refl., a fugi); repezeală, s.f. (repeziciune; mustrare, ceartă); repezit, s.m. (grăbit; agitat); repezitură, s.f. (pornire, impuls); repeziş, s.n. (pantă, povîrniş); repeziciune, s.f. (promtitudine); repejune (var. repegiune), s.f. (Mold., repezeală); repejor (var. repegior), adv. (prompt, în grabă); repega (var. răpăga), vb. (a aluneca, a cădea), este cu repezi (› repegiune) în aceeaşi relaţie ca putregai cu putrezi › putregiune sau mucegai ‹ mucezi (de la un lat. *rapĭcāre, după Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 300; din lat. *rĕpĭcāre ‹ rĕpĕns, după Giuglea, Dacor., IV, 381; din lat. *rĕpĭgāre ‹ rĕpĕre, după Buescu, R. Études roum., III, 168; legătura cu mag. repegetni "a se crăpa", sugerată de Scriban, nu e posibilă); rapăg, s.n. (Banat, alunecuş, patinoar); repeguş (var. răpăguş), s.n. (lunecuş; povîrniş); repezină, s.f. (abis, tău, repeziş), cf. Densusianu, rom., XXXVIII, 73. Din rom. provine săs. repezin, vb.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
