haită

HÁITĂ, haite, s.f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦ fig. Bandă (de răufăcători). 2. (înv.) Vânătoare (cu gonaci şi câini); goană. 3. (reg.) Căţea (rea); p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. – Din magh. hajtó.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HÁITĂ s. 1. (reg.) potaie, toană. (O haită de lupi.) 2. v. goană. (haită este o metodă de vânătoare.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



HÁITĂ s. v. căţea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



háită s. f., pl. háite

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HÁIT//Ă haităe f. 1) Mulţime de indivizi din aceeaşi specie care umblă împreună (după pradă). haită de câini. haită de lupi. 2) fig. fam. Grup neorganizat de persoane care încalcă legile şi normele de conduită, aruncându-se asupra cuiva (ca o mulţime de câini sau de lupi). /<ung. hajto

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



háită (háite), s.f. – 1. Grup de vînători cu cîini şi gonaci. – 2. Grup de cîini de vînătoare. – 3. Căţea. – 4. Femeie stricată. Mag. hajta "hăituire, gonire" (Cihac, II, 505; DAR; Gáldi, Dict., 92), din mag. hajtani "a împinge, a hăitui" (Scriban). – Der. haitău (var. haiteu, hăitău, haidau), s.m. (gonaci, hăitaş; văcar; pungaş), a cărui ultimă var. specializată la ultimele sensuri, pare a indica o încrucişare cu haiduc (după DAR, mai curînd cu huidui şi haidamac); hăitaş, s.m. (gonaci); hăitaş, s.m. (hăituire; amendă pentru vitele găsite pe terenuri interzise), din mag. hajtás "hăituire"; hăitui, vb. (a stîrni, a goni vînatul spre vînători; a speria, a urmări, a încolţi; a străbate), din mag. hajtani (după Skok 73, din rut. hajtuvaty); hăituială, s.f. (goană după vînat); hăituitor, s.m. (gonaci, hăitaş); hăitic, s.n. (ceată de lupi); hăitiş, adj. (cu picioarele strîmbe) din acelaşi mag. hajtani, cu sensul special de "a îndoi" (după Löwe 60, din v. mag. hajtás "cotitură"); înhăita, vb. refl. (a intra într-o bandă, a se însoţi, a se asocia; a se golăni). – Din rom. provine rut. hajdej (Candrea, Elemente, 404).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER