ropot

RÓPOT, ropote, s.n. 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care aleargă. ♦ Mersul unui cal în trap sau în galop; goană. 2. Zgomot produs de căderea precipitată a ploii sau a grindinei; ploaie torenţială de scurtă durată sau grindină abundentă venită pe neaşteptate. ♦ Curgere repede (şi zgomotoasă) a unui torent sau a valurilor în mişcare. 3. Izbucnire (repetată) de aplauze; zgomotul produs de aceste aplauze. 4. Mişcare săltăreaţă (şi zgomotoasă) de învârtire la unele dansuri populare. – Din bg. ropot.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



RÓPOT s. 1. v. răpăit. 2. răpăială. (Un ropot de aplauze.) 3. tropăit. (Un ropot de bocanci.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



RÓPOT s. v. agonie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



rópot s. n., pl. rópote

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RÓPOT ropote n. 1) Zgomot puternic, cadenţat şi uniform, produs de unele fenomene naturale (ploaie, grindină, valuri, torente de apă etc.), fiinţe sau obiecte (copitele cailor, motoare etc.). 2) Goană a cailor. 3) Zgomot brusc, puternic şi răsunător, produs de ap-lauze. /<bulg. ropot

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



rópot (rópote), s.n. – Răpăială, tropăială, bătaie din palme. – Mr. (a)roput. sl. ropotŭ, rŭpŭtŭ (Cihac, II, 306; Conev 94); cf. slov., ceh., rus. ropot. – Der. ropoti, vb. (a păcăni, a ţăcăni), din sl. rŭpŭtati; ropăi, vb. (a ropoti), rezultatul contaminării lui ropoti cu răpăi; ropotit (var. ropăit,ropăială, ropoteală), s.f. (ropot); ropotitor, adj. (sonor, care ropoteşte).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER