hăitui

hăitui
HĂITUÍ, hăituiesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A stârni, a goni vânatul spre vânători. 2. tranz. A goni, a mâna animalele domestice. ♦ fig. A urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău. 3. tranz. A cutreiera, a străbate o regiune, un loc, urmărind pe cineva. – Din magh. hajtani.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HĂITUÍ vb. 1. a goni, a scorni, a stârni, (pop.) a zgorni. (A hăitui vânatul din bârlog.) 2. v. fugări.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

hăituí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăituiésc, imperf. 3 sg. hăituiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hăituiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A HĂITU//Í hăituiiésc tranz. 1) (animale domestice) A face să meargă (într-o anumită direcţie), alungând din urmă; a goni. 2) fam. (persoane) A urmări permanent cu scopul de a face un rău; a prigoni cu insistenţă. [Sil. hăi-tui] /<ung. hajtani
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • hãituí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hãituiésc, imperf. 3 sg. hãituiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hãituiáscã …   Romanian orthography

  • goni — GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ♢ refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦… …   Dicționar Român

  • găbui — GĂBUÍ, găbuiesc, vb. IV. tranz. (pop.) A găbji. – cf. v. rus. g a b a t, ucr. h a b a t y. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂBUÍ vb. v. apuca, înhă …   Dicționar Român

  • haită — HÁITĂ, haite, s.f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦ fig. Bandă (de răufăcători). 2. (înv.) Vânătoare (cu gonaci şi câini); goană. 3. (reg.) Căţea (rea); p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau… …   Dicționar Român

  • hăituială — HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s.f. Acţiunea de a hăitui şi rezultatul ei; goană după vânat. [pr.: tu ia ] – Hăitui + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂITUIÁLĂ s. 1. v. hăituire. 2. fugărire, hăituire, urmărire. (hăituială cuiva… …   Dicționar Român

  • colotău — colotău, colotăi, s.m. (reg.) vagabond. Trimis de blaurb, 20.04.2006. Sursa: DAR  colotắu ( ắi), s.m. – Vagabond, pribeag; leneş. – var. colotan. Mag. kolotálni a hoinări (Drăganu, Dacor., IX, 207). Pare a fi cuvînt identic cu rut., rus.… …   Dicționar Român

  • colţ — COLŢ, (I, II 4) colţuri, s.n. (II, III) colţi, s.m. I. s.n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ♢ Colţul gurii = fiecare dintre cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare… …   Dicționar Român

  • fugări — FUGĂRÍ, fugăresc, vb. IV. tranz. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă1; a goni, a alerga. ♦ refl. recipr. (Despre două sau mai multe fiinţe) A fugi unul după altul. – Fugă1 + suf. ări. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • gheb — GHEB1, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s.n. 1. Cocoaşă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur împrejur un inel alb, şi cu pălăria galbenă brună… …   Dicționar Român

  • hingheri — HINGHERÍ, hingherésc, vb. IV. (arg.) A hăitui, a prigoni (cu insistenţă) o persoană. (din hingher + suf. i) [în DOOM 2] Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”