gheb

GHEB¹, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s.n. 1. Cocoaşă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, şi cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ♢ Ghebe de brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subţire, cărnoasă şi cu piciorul lung şi subţire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roşiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus).

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GHEB², ghebe, s.n. v. ghebă.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GHEB s. v. cifoză, cocoaşă, gibozitate.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



gheb (cocoaşă) s. n., pl. ghéburi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GHEB gheburi n. 1) (la oameni) Proeminenţă patologică pe spate care deformează trunchiul; cocoaşă; cifoză; gibozitate. 2) Ridicătură de teren; dâmb. /<lat. glibbus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



gheb (-buri), s.n. – 1. Cocoaşă. – 2. Specie de ciuperci comestibile (Agaricus melleus). – var. ghib, gheabă. lat. *glibba, probabil în loc de *gibbla ‹ *gibbula, cuvînt folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; cf. Puşcariu 708; DAR; REW 3754); cf. cat. gep, sp. giba, chepa, port. geba. Der. din sl. gǫba "burete", cf. bg. găba "ciupercă" (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este posibilă din punct de vedere fonetic. Graur, BL, V, 62, pune sub semnul întrebării der. din lat., fără motive suficiente. – Der. ghebos, adj. (cocoşat); gheboşi (var. (în)gheboşa), vb. (a cocoşa; a îndoi, a încovoia); înghebeji, vb. (Olt., a goni, a hăitui). – Din rom. provine mag. göb "cocoaşă" (Edelspacher 13; Candrea, Elemente, 408).

Trimis de blaurb, 08.05.2008. Sursa: DER