- fugar
- FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană, fiinţă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situaţie grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. adj. Care trece repede, fără a putea fi reţinut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se opreşte mult asupra unui lucru. 3. adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FUGÁR s. v. fugău.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFUGÁR s., adj. 1. s. v. refugiat. 2. adj. v. fugitiv.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefugár adj. m., s. m., pl. fugári; f. sg. fugáră, pl. fugáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFUGÁR fugară (fugari, fugare) 1) şi substantival Care a fugit de acasă. ♢ A umbla fugar a trăi ascunzându-se mereu. 2) rar Care este de scurtă durată; fugitiv. 3) şi substantival (despre cai) Care aleargă iute; bun de fugă. /fugă + suf. fugararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.