fiinţă

fiinţă
FIÍNŢĂ, fiinţe, s.f. 1. Tot ceea ce are viaţă (şi se mişcă); vieţuitoare, vietate. ♦ spec. Om; persoană. 2. Existenţă; viaţă. ♢ În fiinţă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ♢ expr. A da fiinţă = a) a da viaţă, a naşte; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -inţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Fiinţă ≠ nefiinţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

FIÍNŢĂ s. 1. v. existenţă. 2. v. animal. 3. v. om. 4. v. viaţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fiínţă s. f. (sil. fi-in-), g.-d. art. fiínţei; pl. fiínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FIÍNŢ//Ă fiinţăe f. 1) Ceea ce are viaţă; vietate; vieţuitoare. 2) Existenţă reală; viaţă. ♢ A da fiinţă a) a da viaţă, a da naştere; b) a realiza, a făuri. [G.-D. fiinţei; Sil. fi-in-] /<lat. fientia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • fiinţa — FIINŢÁ, fiinţez, vb. I. intranz. A exista, a fi în fiinţă; a şi desfăşura activitatea. [pr.: fi in ] – Din fiinţă. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  FIINŢÁ vb. v. exista, fi, funcţiona, trăi, vieţui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • fiínţã — s. f. (sil. fi in ), g. d. art. fiínţei; pl. fiínţe …   Romanian orthography

  • monstru — MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic …   Dicționar Român

  • fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… …   Dicționar Român

  • animal — ANIMÁL, Ă, animali, e, s.n., adj. 1. s.n. Fiinţă organizată, uni sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. s.n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3 …   Dicționar Român

  • demon — DÉMON, demoni, s.m. 1. Diavol, drac. ♦ fig. Om rău. ♦ Fiinţă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii şi uneori a frumuseţii fizice. ♦ (În gândirea mitică şi… …   Dicționar Român

  • dihanie — DIHÁNIE, dihănii, s.f. 1. Animal sălbatic; fiară, jivină. 2. Fiinţă ciudată, monstruoasă; namilă, monstru. 3. Fiinţă, vietate. [pl. şi: dihanii] – Din sl. dyhanije răsuflare . Trimis de cata, 20.11.2008. Sursa: DEX 98  DIHÁNIE s. v. fiară.… …   Dicționar Român

  • biogeneză — BIOGENÉZĂ s.f.Teorie care susţine că orice fiinţă provine numai din altă fiinţă (care i a dat naştere). [pr.: bi o ] – Din fr. biogenèse. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  biogenéză s. f. (sil. bi o ), g. d. art. biogenézei Trimis de… …   Dicționar Român

  • forma — FORMÁ, formez, vb. I. tranz. 1. A da fiinţă şi formă unui lucru; a face. ♦ refl. A lua fiinţă, a lua naştere. 2. A educa, a creşte. 3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. A confecţiona forme de… …   Dicționar Român

  • persoană — PERSOÁNĂ, persoane, s.f. 1. Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice; fiinţă omenească, ins. ♢ În persoană = a) loc. adj. şi adv. însuşi, personal, singur (fără intermediul cuiva); b) loc. adj.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”