monstru

monstru
MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namilă, matahală. ♦ (fig.) (Adjectival) De proporţii mari, extraordinar, neobişnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

MÓNSTRU s. 1. arătare, pocitanie, pocitură, (pop. şi fam.) bâzdâganie, (reg.) arătanie, budihace, buduhoală, (înv.) blaznă. (Un monstru din basme, cu două capete.) 2. hâdoşenie, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, urâciune, urâţenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Un monstru de om.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

mónstru s. m., art. mónstrul; pl. mónştri, art. mónştrii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MÓN//STRU monstruştri m. 1) (în mitologia antică) Fiinţă imaginară cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2) Fiinţă urâtă cu defecte fizice; pocitură; momâie. 3) Persoană cu mari devieri de la comportarea normală. 4) Fiinţă imaginară, fioroasă de dimensiuni mari şi neproporţionale; matahală; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstre
Trimis de siveco, 05.01.2008. Sursa: NODEX

MÓNSTRU s.m. 1. Fiinţă fantastică, având corpul alcătuit din elemente specifice oamenilor şi animalelor. ♦ Fiinţă care are o anomalie fizică din naştere; pocitanie. 2. Colos, namilă; fiinţă sau lucru de proporţii colosale. 3. Om crud, degenerat, denaturat. // adj. Uriaş, foarte mare, colosal. [cf. fr. monstre, lat. monstrum].
Trimis de LauraGellner, 12.11.2006. Sursa: DN

MÓNSTRU s. m. 1. fiinţă fantastică cu corpul din elemente specifice oamenilor şi animalelor. ♢ colos, namilă, fiinţă, lucru de proporţii colosale. ♢ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. fiinţă care prezintă o anomalie fizică din naştere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. monstru sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

mónstru (mónştri), s.m. – 1. Dihanie, colos. – 2. (adj.) Montruos, ieşit din comun. – Mr. monstru. fr. monstre. Mr. pare să provină direct din lat. (cf. REW 5565a). – Der. monstruos, adj., din fr. monstrueux; monstruozitate, s.f., din fr. monstruosité.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • mónstru — s. m., art. mónstrul; pl. mónştri, art. mónştrii …   Romanian orthography

  • himeră — HIMÉRĂ, himere, s.f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră şi cu coadă de şarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un… …   Dicționar Român

  • grifon — GRIFÓN, grifoni, s.m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap şi gheare de vultur şi cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Specie de câine de vânătoare cu părul aspru şi lăţos. – Din fr. griffon. Trimis de… …   Dicționar Român

  • gorgonă — GORGÓNĂ, gorgone, s.f. Monstru din mitologia greacă, închipuit ca o femeie cu şerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice fiinţă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones. Trimis …   Dicționar Român

  • balaur — BALÁUR, balauri, s.m. (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un şarpe uriaş cu unul sau mai multe capete, adesea înaripat. ♦ (art.) Denumirea populară a constelaţiei dragonului. [pr.: la ur] – cf. alb. b o l l ë şarpe , scr. b l… …   Dicționar Român

  • bală — BÁLĂ, bale, s.f. (pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. – et. nec. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98  bálă (monstru) s. f., g. d. art. bálei; pl. bále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  …   Dicționar Român

  • monstruos — MONSTRUÓS, OÁSĂ, monstruoşi, oase, adj. 1. Care are un aspect respingător, ieşit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, anormal, cu mari anomalii; urât, oribil, hidos; fig. neestetic, neartistic. ♦ fig. Îngrozitor, rău, denaturat.… …   Dicționar Român

  • dihanie — DIHÁNIE, dihănii, s.f. 1. Animal sălbatic; fiară, jivină. 2. Fiinţă ciudată, monstruoasă; namilă, monstru. 3. Fiinţă, vietate. [pl. şi: dihanii] – Din sl. dyhanije răsuflare . Trimis de cata, 20.11.2008. Sursa: DEX 98  DIHÁNIE s. v. fiară.… …   Dicționar Român

  • harpie — HARPÍE (HÁRPIE), harpii, s.f. 1. (În mitologia greacă) Monstru fabulos, reprezentat sub forma unei femei înaripate, cu trup şi cu gheare de vultur, personificând furtunile şi moartea. ♦ fig. Femeie hrăpăreaţă, arţăgoasă şi rea; zgripţuroaică. 2.… …   Dicționar Român

  • minotaur — MINOTÁUR, minotauri, s.m. Monstru mitologic, înfăţişat cu cap de taur şi trup de om. – Din fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus. Trimis de ana zecheru, 15.05.2003. Sursa: DEX 98  minotáur s. m., pl. minotáuri Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”