- monstru
- MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namilă, matahală. ♦ (fig.) (Adjectival) De proporţii mari, extraordinar, neobişnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MÓNSTRU s. 1. arătare, pocitanie, pocitură, (pop. şi fam.) bâzdâganie, (reg.) arătanie, budihace, buduhoală, (înv.) blaznă. (Un monstru din basme, cu două capete.) 2. hâdoşenie, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, urâciune, urâţenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Un monstru de om.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemónstru s. m., art. mónstrul; pl. mónştri, art. mónştriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÓN//STRU monstruştri m. 1) (în mitologia antică) Fiinţă imaginară cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2) Fiinţă urâtă cu defecte fizice; pocitură; momâie. 3) Persoană cu mari devieri de la comportarea normală. 4) Fiinţă imaginară, fioroasă de dimensiuni mari şi neproporţionale; matahală; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstreTrimis de siveco, 05.01.2008. Sursa: NODEXMÓNSTRU s.m. 1. Fiinţă fantastică, având corpul alcătuit din elemente specifice oamenilor şi animalelor. ♦ Fiinţă care are o anomalie fizică din naştere; pocitanie. 2. Colos, namilă; fiinţă sau lucru de proporţii colosale. 3. Om crud, degenerat, denaturat. // adj. Uriaş, foarte mare, colosal. [cf. fr. monstre, lat. monstrum].Trimis de LauraGellner, 12.11.2006. Sursa: DNMÓNSTRU s. m. 1. fiinţă fantastică cu corpul din elemente specifice oamenilor şi animalelor. ♢ colos, namilă, fiinţă, lucru de proporţii colosale. ♢ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. fiinţă care prezintă o anomalie fizică din naştere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. monstru sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmónstru (mónştri), s.m. – 1. Dihanie, colos. – 2. (adj.) Montruos, ieşit din comun. – Mr. monstru. fr. monstre. Mr. pare să provină direct din lat. (cf. REW 5565a). – Der. monstruos, adj., din fr. monstrueux; monstruozitate, s.f., din fr. monstruosité.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.