grifon

GRIFÓN, grifoni, s.m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap şi gheare de vultur şi cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Specie de câine de vânătoare cu părul aspru şi lăţos. – Din fr. griffon.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



grifón s. m., pl. grifóni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GRIFÓN grifoni m. 1) (în mitologie) Fiinţă imaginară înfăţişând un monstru cu trup de leu, cu cap şi aripi de vultur şi cu urechi de cal. 2) Câine de vânătoare cu păr lung şi miţos. /<fr. griffon

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GRIFÓN s.m. 1. Monstru închipuit cu trup de leu înaripat şi cu cap şi gheare de vultur. ♦ Motiv decorativ care reprezintă un astfel de monstru. 2. Specie de câine de vânătoare cu părul lăţos. 3. Gură de izvor (de apă minerală). [< fr. griffon, it. grifone].

Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN



GRIFÓN s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu înaripat, cu cap şi gheare de vultur. ♢ motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 2. pasăre răpitoare din ţările calde, mare, asemănătoare vulturului, cu corpul aproape pleşuv şi gâtul îmbrăcat într-un guler de pene. 3. specie de câine de vânătoare cu păr lung şi aspru, cu barbă şi mustăţi bogate. (< fr. griffon)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN