- himeră
- HIMÉRĂ, himere, s.f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră şi cu coadă de şarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei ţesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulţi zigoţi distincţi. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HIMÉRĂ s. v. utopie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeHIMÉRĂ s. v. amăgire, iluzie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehiméră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himéreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHIMÉR//Ă himerăe f. 1) (în mitologia greacă) Monstru imaginat cu cap de leu, corp de capră şi coadă de şarpe. 2) Motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3) Închipuire fără temei, irealizabilă; iluzie. [G.-D. himerei] /<lat. chimaera, fr. chimiereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHIMÉRĂ s.f. 1. Monstru închipuit cu cap de leu, trup de capră şi coadă de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 2. Formă bizară care apare la plante, întrunind însuşirile a două varietăţi deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucişări naturale. 3. Închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. [var. chimeră, imeră s.f. / cf. it. chimera, fr. chimère, lat. Chimaera].Trimis de LauraGellner, 08.12.2004. Sursa: DNHIMÉRĂ s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu şi jumătate de capră, cu aripi şi cap de pasăre de pradă şi cu coadă de balaur. 2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulţi zigoţi distincţi. ♢ ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituţii diferite. 4. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. 5. peşte holocefal cu corpul alungit şi turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinţi puţini, în formă de plăci, din afundul oceanelor. (< fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)Trimis de raduborza, 11.11.2007. Sursa: MDNhiméră (himére), s.f. – Închipuire, iluzie, fantomă. ngr. χίμαιρα. sec. XVII. – Der. himeric, adj., din fr. chimérique.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.