- dihanie
- DIHÁNIE, dihănii, s.f. 1. Animal sălbatic; fiară, jivină. 2. Fiinţă ciudată, monstruoasă; namilă, monstru. 3. Fiinţă, vietate. [pl. şi: dihanii] – Din sl. dyhanije "răsuflare".Trimis de cata, 20.11.2008. Sursa: DEX '98DIHÁNIE s. v. fiară.Trimis de siveco, 11.01.2009. Sursa: SinonimeDIHÁNIE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare.Trimis de siveco, 20.11.2008. Sursa: Sinonimedihánie s. f. (sil. -ni-e), art. dihánia (sil. -ni-a), g.-d. art. dihánii; pl. dihănii, art. dihăniile (sil. -ni-i-)Trimis de siveco, 20.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficDIH//ÁNIE dihanieănii f. 1) Animal sălbatic; jigodie; jiganie; jivină; lighioană. 2) Fiinţă imaginară de dimensiuni mari şi neproporţionate; namilă; monstru. 3) pop. Fiinţă vie; vietate. [art. dihania; G.-D. dihaniei; Sil. -ni-e] /<sl. dyhanijeTrimis de siveco, 20.11.2008. Sursa: NODEXdihánie (dihắnii), s.f. – 1. (înv.) Fiinţă, animal, vietate. – 2. (Banat) Mulţime, lume. – 3. Fiară, lighioană. – 4. Monstru. sl. dychanije "respiraţie, spirit" (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea). cf. bîzdîganie, duh. Cihac, II, 95, se referă greşit la sl. divŭ "minune", sb., cr. divni "monstru".Trimis de blaurb, 20.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.