demon

DÉMON, demoni, s.m. 1. Diavol, drac. ♦ fig. Om rău. ♦ Fiinţă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii şi uneori a frumuseţii fizice. ♦ (În gândirea mitică şi în poezie) Geniu al neliniştii, care stârneşte dorinţe, pasiuni etc. [var.: (reg.) dímon s.m.] – Din ngr. démonas. cf. fr. démon.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Demon ≠ înger, sfânt

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



DÉMON s. v. drac.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



démon s. m., pl. démoni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DÉMON demoni m. 1) (în credinţe politeiste din antichitate) Fiinţă divină (bună sau rea); spirit; duh. 2) (în creştinism) Fiinţă imaginară considerată ca simbol al răului şi ca duşman al lui Dumnezeu şi al omenirii; diavol: satană. 3) fig. Fiinţă cu apucături rele; satană. 4) pop. Persoană (mai ales copil) vioaie şi sprintenă. 5) (în creaţiile romanticilor) Personificare a răzvrătirii şi a eroismului. /<ngr. démonas

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DÉMON s.m. 1. (Ant.) Geniu căruia i se atribuie puterea de a stârni dorinţe, pasiuni. 2. Diavol, drac. ♦ (fig.) Om rău. // (În forma demono-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) diavol", "demonic". [cf. fr. daimon – fiinţă supranaturală, geniu].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN



démon (démoni), s.m. – Drac, diavol. – var. (Mold.) dimon. Mr. dhemon. ngr. δαίμων, în parte prin intermediul sl. demonĭ (Tiktin; cf. Vasmer, gr., 51). sec. XVII, popular cu forma mold., mai ales aplicată la copii (Iordan, Dacor., VII, 140, combătînd explicaţia lui Philippide, Principii, 236, care se gîndea la o alterare prin tabú). – Der. demonic (var. demoniac), adj., cuvinte culte, din gr. δαιμωνι(α)ϰός; îndemonit, adj. (posedat de diavol), înv., folosit de Cantemir.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



DÉMON s. m. 1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăţilor etc. 2. diavol, drac. ♢ (fig.) om rău. 3. (în literatura romantică) fiinţă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreţia, frumuseţea fizică etc. ♢ (în poezie) geniu chinuit de nelinişte, care stârneşte pasiuni, dorinţe. (< fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN