- forma
- FORMÁ, formez, vb. I. tranz. 1. A da fiinţă şi formă unui lucru; a face. ♦ refl. A lua fiinţă, a lua naştere. 2. A educa, a creşte. 3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. A confecţiona forme de turnătorie, a îndeplini operaţia de formare. (2) – Din fr. former, lat. formare.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FORMÁ vb. 1. v. fasona. 2. v. alcătui. 3. v. constitui. 4. a constitui, a fi, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol forma partea esenţială a lucrării.) 5. a crea, a pregăti. (forma cadre de specialişti.) 6. v. educa.Trimis de siveco, 18.03.2008. Sursa: Sinonimeformá vb., ind. prez. 1 sg. forméz, 3 sg. şi pl. formeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FORM//Á formaéz tranz. 1) A face să se formeze. 2) A dezvolta prin acţiuni conştiente şi sistematice de instruire şi educare. 3) (metale sau aliaje în stare lichidă) A turna într-un tipar (pentru a da o formă). /<fr. former, lat. formareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE FORM//Á mă formaéz intranz. A-şi lua începutul; a lua naştere; a lua fiinţă. /<fr. former, lat. formareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFORMÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) face, a lua fiinţă. ♦ A (se) constitui, a (se) organiza. ♦ tr. A alcătui, a confecţiona. 2. A (se) educa, a (se) dezvolta; a creşte. [< fr. former, it., lat. formare].Trimis de LauraGellner, 25.06.2006. Sursa: DNFORMÁ vb. I. tr., refl. 1. a (se) face, a lua fiinţă. ♢ a (se) constitui, a (se) organiza. 2. a (se) educa, a (se) dezvolta; a creşte. II. tr. (despre elemente multiple) a alcătui, a compune; a reprezenta. (< fr. former, lat. formare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.